Adevarul e undeva la mijloc …

Cat de mult se pot schimba meseriile daca sunt practicate de oameni care nu vor sa se schimbe? Intotdeauna a exsistat un decalaj intre evolutie ca fenomen/proces si oameni ca instrument de implementare a evolutiei. Evolutia este franata de oameni. Evolutia este rezultatul descoperirilor unui numar mic de oameni si a punerii acestora (descoperirilor) in practica, si este franata de viteza si intensitatea punerii in practica de catre o masa mare de oameni, reticenti la schimbare / evolutie. Ca in cazul raportului angajati / pensionari, putini produc, multi cheltuie.

Am citit ca bloggerii sunt persoane care si-au construit audienta si reputatia online pe baza sinceritatii in relatia cu cititorii. Daca-i ceri unui blogger sa scrie de bine despre ceva, de cele mai multe ori vei obtine o reactie contrara. Si daca totusi acel lucru merita mentionatin sens pozitiv?! De ce blogger-ul sa scrie negativ? Doar pentru ca a fost rugat sa emita o parere pozitiva gratuita?

Nimeni nu s-a nascut blogger. Nu exista traditie si conceptul de blogger din tata in fiu. Nu exista specializarea de blogger, asa cum nu exista specializarea de OM! Asta nu inseamna ca nu sunt necesare anumite criterii de definire a conceptului. Nu exista oameni care “influenteaza internetul romanesc” Exista un fenomen online care copiaza si transforma in proportie de 99% povesti de succes “de afara” in “povesti de succes romanesti” Exista oameni care incearca sa creeze destinul internetului romanesc si sfarsesc prin numararea unui pumn de arginti, maruntis jenant in orice industrie. Veniturile care se invart in industrie, impartite la numarul de oameni care utilizeaza industria respectiva, ajunge anual undeva la 2,8-3 Euro pe cap de utilizator in cazul internetului. Daca s-ar calcula un fel de PIB al internetului din Romania, ne-am da seama ca se moare de foame in industria asta. Deci … intr-o recunoastere absolut nepartinitoare, activam intr-o industrie care tinde la 0 (zero).

Batem pasul pe loc prin comparatie cu tot ce ne inconjoara, dar avem atatea impresii in cap, incat copii nostri ne vor scoate din amintirile copilariei lor.  HAI SPOR!

Astazi incep cu Marius Pahomi, si am sa incerc sa pastrez aceeasi ordine ca Orlando. Pentru cei mai grabiti, pentru ca raspunsurile sunt prea lungi pentru a se concretiza in comentarii si pareri de raspuns la articolul postat, am sa incerc sa sintetizez: 1 - fals! 2- fals! 3 - fals. Iar la constatare … 66% era previzibil.

Este strict parerea mea - chiar daca e diferita - si nu are nici o legatura cu persoanele care apar in postul asta.

Si acum sa incep. Orlando preia declaratia lui Marius Pahomi conform careia trebuie sa “Trageti tare in trimestru doi, dupa aceea va fi mai rau”. Declaratia se refera la industria publicitatii online. Luata strict ca si declaratie … e gresita (din punctul meu de vedere). De fapt nu atat gresita, cat dramatizata la maxim.
Criza nu a venit tiptil in Romania. Nu s-a infiltrat in vietile noastre putin cate putin pana cand ne-a ocupat viata.

CRIZA

Criza e un concept abstract si depinde de persoana pe care o intrebi. Criza este o etapa necesara pentru realizarea si reglarea activitatilor economice. Ceea ce numim criza … regasim in cazul vietii de zi cu zi a oamenilor obisnuiti sub forma de: bataie pentru copii care fac prostii, penalizare pentru angajatii care comit greseli, cartonase galbene pentru fotbalisti care comit faulturi, amenzi de la Garda Financiara pentru cei care gresesc prin contabilitati etc.

La nivel macroeconomic, criza este acel recul pe care il primeste o economie (chiar si mondiala) dupa ce “jucatorii” s-au avantat cu capul inainte fara sa se intereseze ce e dupa colt. Dar cum caderea este mult mai abrupta decat urcusul (stiu, si vara nu-i ca iarna), hai sa spunem ca s-a cam terminat cu criza. Faptul ca cifrele sunt mai mici decat cele pe care le asteptam, mai mici decat cele cu care eram obisnuiti, inseamna strict ca suntem subiectivi. Ne raportam la o perioada care nu avea sustenabilitate economica! “Exista un bubble pe consum” Cititi si veti descoperi care e nivalul la care ar trebui sa ne raportam, pentru a vedea cat de mare e criza pe care o traim.

La naiba, cu putina economie in creier, iti dai seama ca perioadele de criza iti ofera cele mai mari oportunitati. Si Orlando e printre putini care au descoperit asta. Criza ca fenomen, respecta principiul vaselor comunicante. Trebuie doar sa deschizi ochii.

Criza noastra este preluata si amplificata in primul rand de presa. Ma repet. Faptul ca aveam o industrie auto care mergea cu adaosuri de 30-35-40%, faptul ca imobiliarele cresteau preturile cu 50% la fiecar 10 luni, faptul ca terenurile se vindeau aproape cu greutatea lor in aur, faptul ca s-a ajuns la preturi pe metrul patrat construit mai mari decat in Europa aia civilizata, faptul ca toate aceste industrii si activitati nu mai merg asa cum s-a obisnuit lumea, nu inseamna ca e criza.

Faptul ca societatile de leasing retrag Rolls Royce cu 5000 km, si Maserati Quattroporte, si Hummer, si Loamborghini si Audi Q7 si alte si alte limuzine luate de tarani cretini care nu au mai putut plati de la a treia rata incolo, nu inseamna ca suntem in criza.

Mediile de promovare si continutul

Faptul ca presa nu poate vinde publicitate in publicatiile lor slabe, cu continut jenant, cu articole furate si/sau prost traduse cum spunea Zoso, nu inseamna ca e criza. Inseamna ca ea, presa (scrisa si nu numai) este absolut jenanta din punct de vedere al continutului dar si al oamenilor care produc acel continut.

Online, site-urile cu public premium, cu continut (informatii si servicii) premium, site-urile care pot genera avantaje clientilor care-si fac publicitate, sunt extrem de putine. In proportie de 90% avem site-uri pentru “masa mare de manevra”. Paine si circ. Basic. Femei goale, scandaluri, sex, violuri, crime, si … CRIZA. Reteta vanzarilor.

Faptul ca publicitatea (nu numai) online nu mai atrage bani pe site-uri cu continut duplicat pana la exasperare, pe site-uri cu stiri furate si copiate, si traduse prost si optimizate pentru motoarele de cautare pana la cel mai nesimtit SEO spam, nu inseamna ca industria online se afla in criza.

Faptul ca geniile din online, aparute peste noapte (nu orlando, nu pahomi, nu …) nu vad alta solutie decat publicitatea atrasa pe niste tentative de site-uri nascute talente si care vor muri sperante … nu inseamna in nici un caz ca online-ul e in criza.

Dar … online-ul e in criza de idei. E in criza de oameni capabili sa creeze lucruri noi. E in criza pentru ca prefera sa-si piarda timpul dand credibilitate unui produs de-o vara, in 140 de caractere, decat sa faca business planuri, si brief-uri de creatie.

Oameni buni … veti ajunge la o varsta la care veti descoperi ca viata e altfel decat stiati voi. Tot ce e bun e vechi, cladit cu imaginatie, munca, suflet si sacrificii. Vinul, muzica, literatura de calitate, pictura, medicina, sportul, si da … internetul, sunt rezultatele unor perioade indelungate de cercetare si munca asidua.

Concluzie … Suntem prea saraci pentru a avea o criza asa de mare. Deci … ori micsorati “criza”, ori puneti mana si munciti mai mult.

Pai e frumos sa tot dramatizati atat. Ce sa inteleaga oamenii care va citesc? Ca nu mai are nici un rost sa vina la munca? Trebuie sa inteleaga faptul ca ceea ce fac ei zilnic nu conteaza ca oricum totul se va duce in jos? Trebuie sa inteleaga faptul ca cei din “”varf” nu vad alta solutie decat criza?

Este un moment peste care trecem in fiecare zi, si care ne motiveaza sa o luam in fiecare zi de la inceput. Nu mai dramatizati si incercati sa dati solutii. Daca nu sunteti capabili, macar taceti in ignoranta voastra. Daca spuneti in fiecare zi, pe toate posturile TV, la Radio, in ziare, reviste si in interviuri online ca e criza, ce rezolvati? Criza se va termina, atunci cand voi, propovaduitorii crizei, veti inceta sa va vaitati, si veti incerca sa creeati mai mult pentru cei care lucreaza pentru voi.

Cum sa-ti dau eu, client, buget de publicitate, daca tu imi spui de fiecare data ca e greu, si va fi si mai greu.

Si o intrebare scurta. Daca e criza, si se adanceste, si o promovati atat de bine, de ce angajati mai multi oameni pe online? Pentru ca stiti si voi acelasi lucru pe care il stim toti, dar il dramatizati la maxim, pentru ca e la moda sa spui ca e criza. E criza voastra.

DE AZI INCEPE ADEVARATUL INTERNET!

Update - de fapt e vorba de eroarea maxima din offline, nu din online. Cine e in online isi da seama ca ideea de a trece continutul ziarelor romanesti pe internet cu acces contra cost, este o aberatie.

INTELEGEREA FENOMENULUI - sau poate ar trebui spus neintelegerea fenomenului, sau intelegerea gresita a fenomenului.

Ok, sunt de acord cu transformarea in business a absolut tot ce poate fi transformat, cu ajutorul internetului. Si mediul asta zau ca e foarte generos. Si cu toate astea, limitarea EXCLUSIV la publicitate ca sursa de bani, mi se pare maximul de ratare in ceea ce priveste afacerile pe internet.

Aberatiile referitoare la continutul platit care sa poata fi accesat pe internet, sunt jenante. Cine nu-si vinde ziarele la chiosc acum, crede ca le va vinde in format electronic? Si cartea? Cartea? Cat e Cartea? Si cum o dau? O luam pe CD de la chiosc? Sau o tranferam pe DC++.

Nu avem continut de vanzare! Avem nevoie doar de bani.

Imaginea gresita despre web 2.0 e ca muncesc altii in locul tau si tu doar castigi banii. Tu pui online o platforma (mai simpla, mai complexa) si vizitatorii afla de ea, intra, creeaza continut (articole, comentarii) si tu il vinzi sub diverse forme - publicitate, baza de date.

Impresia ca stai dupa aia pe margine si aduni banii, e falsa in totalitate. Faptul ca basically, conceptul se bazeaza pe interactiunea dintre useri, ca majoritatea continutului (cantitativ) este generat de “terti” nu inseamna ca cei care administreaza business-ul s-au oprit din munca si doar vor numara banii.

Deci … daca va ganditi sa o luati pe cararea 2.0, faceti in asa fel incat sa stiti de la inceput ce aveti de facut, daca si cum puteti monetiza tot efortul sau rezultatul eforturilor tuturor celor implicati, si cum rezolvati frustrarile celor care vor afla ca voi castigati bani din contributia pe care si-o aduc ei la dezvoltarea proiectelor.

La noi marile proiecte se impiedica in discutiile despre cum se vor imparti viitoarele potentiale castiguri. Si atunci, pentru ca “n-ai cu cine Dom’le, n-ai cu cine!”, o pui de un web 2.0, in ideea ca muncesc altii pentru tine.

Hai sa aveti spor la impartit milioanele de pe internet

Greseala 7
Lipsa de planificare - in special in ceea ce priveste proiectele “mari”. In orice moment, daca intrebi pe responsabilul de proiect, care este dezvoltarea viitoare a proiectului la care lucreze, se uita la tine ca la masini straine. In cel mai bun caz va spune ca urmeaza se schimbe design-ul, sa imbunatateasca “usability” sa dinamizeze modalitatile de promovare si comunicare sa dezvolte in jurul proiectului respectiv, proiecte mai mici care sa puna in valoare continutul sau ideea de baza. Intr-un singur cuvant (la alegere), “cacat” “zero” “nada” “oha”. Nu avem planul proiectului pentru urmatorul an. Nu avem acel “diapazon” care sa ne spuna in fiecare moment care e punctul de referinta, si nici ochelari cu infrarosii sa gasim directia.

Mergem pe zero planificare si “da-i gaz” pe copiere. De fapt nu avem prea multi oameni nici pentru dezvoltare. E o prapastie intre oamenii cu idei si oamenii cu cunostinte.

Greseala 8
Scala valorilor - raportarea la falsele valori. Cine e valoros? Cel care reuseste sa castige 500-1000 euro dintr-un proiect online in care injura, barfeste, lanseaza zvonuri, copiaza, fura? Ajuns “sus” e recrutat de unul cu mai multi bani care vrea si el acolo sus. Si asta cum ajunge si el sus? Prin injuraturi, barfe, zvonuri, copiat, furat. Daca intrebi in piata, toti sunt pe locul 1. Sunt atatea criterii de evaluare, incat oricum ai calcula, toti sunt numarul 1 in cate ceva. Suntem un online plin de locuri 1, plin de campioni. Bugetele atrase arata asta. Suntem valorosi dar nerecunoscuti. Suntem nascuti talente si vom muri sperante. Avem atatea proiecte fara substanta, fara continut, fara utilitate, incat in blazarea care ne-a cuprins ajungem sa promovam nulitatea si ratarea.

Ultimul, si cel mai imbecil proiect al anului, (parerea mea) invazia emocticoanelor. S-a facut un soft care numara emocticoanele in bloguri. Si analizeaza … ce? Pentru ce? Si in RSS reader, 5 oameni pe care-i urmaresc, promoveaza ratarea maxima - recensamantul emocticoanelor. Daca Nastase ar fi in voga iar, ar spune: “veniti sa-mi numarati emocticoanele!” WTF. Si peste o luna, se va face un studiu despre prezenta si structura emocticoanelor in blogosfera romaneasca. Nu pe bune … doar atat s-a inteles din 12 ani de internet in Romania? Atat a reusit sa fete internetul romanesc?

Greseala 9
Alocarea resurselor - anul trecut au intrat in sistem dupa cum aprecia Orlando, 25 mil Euro. Daca 50% sunt invartiti de Google, inseamna ca 12,5 mil raman pe internetul nostru. In astia intra si productia de publicitate hai sa zicem 2 mil. 10 miliane raman in internet. Din ei 50% sunt comisioane la regii si agentii. Raman 5 milioane in internet. 80% se duc in salarii si supravietuire (chirii, internet, hosting), deci ramane 1 milion in Internet. Cat continut se creeaza de 1 milion de euro intr-un an? 1 milion impartit la vreo 40.000 site-uri, raman vreo 25 de euro/site ( razi emocticoane, razi!)

Greseala 10
Basescu - El e de vina pentru tot, deci e in mod clar de vina si pentru evolutia internetului si a pietei de publicitate online. Si EBA, si Udrea. A … si Pogea. Ce vreti? Asta e greaua mostenire. Astea sunt ideile mostenite de la aia de la inceputul internetului. Cand internetul era pe dial-up, parca ideile erau mai multe, mai bune si mai diferite.

Ce mai urmeaza? - mai vedem …

Dupa continut si metode de vanzare si SEO ajungem la un element comun mediilor de promovare:

Greseala 4
Target - ceea ce in mod normal ar trebui sa fie un atu, de fapt este o eroare aproape capitala. Avantajul este ca toata lumea are un target. Greseala este ca 98% din “toata lumea” are un target gresit. “Hai sa facem si noi unu”, este sloganul de capatai al producatorilor de content din Romania. Toti vor sa copieze, in ideea ca o pot face mai bine decat altii. Nimeni nu vrea sa creeze ceva nou. Pentru advertiseri, e interesant volumul de afisari generat. Cele mai multe site-uri care genereaza volume mari de afisari, au continut slab si foarte slab. In mod automat, vizitatorii sunt multi dar neinteresanti din puctul de vedere al clientului care isi promoveaza prosusul sau serviciu si care ar vrea si ceva vanzari, nu doar expunere. Daca vreau sa citesc bancuri, ma doare fix in pix de Raiffeisen, Samsung, LG, Ford, Canon sau ce se mai promoveaza pe acolo. La fel, daca vreau sa citesc Click, Libertatea, CanCan crede cineva ca ma intereseaza sejururi in Antalya de 5* Ultra All Inclusive?

Are timp si nervi cineva sa le explica clientilor asta? Nu. Pentru ca nu se vinde targetare se vinde expunere. Si pentru ca targetarea desi este minunata, lipseste cu desavarsire.

Greseala 5
Lipsa de reactie. Internetul este cel mai dinamic mediu in momentul de fata, raportat la posibilitatile de actiune in caz de evolutii diferite de cele planuite. Si cu toate astea, cine a lansat un proiect pe internet acum x ani, nu mai are nici puterea, nici vointa nici intelegerea pentru a schimba radical acel proiect acum. O idee de acum 10, 7 sau 5 ani, nu mai are cum sa fie viabila in aceeasi configuratie de atunci. Practic, capacitatea de reactie la evolutiile pietei sunt reduse aproape la zero. Si aici se intra intr-o bucla temporala. Cei care intra acum in piata, copiaza niste proiecte care se indreapta spre un sfarsit lipsit de orice faima, sau, mai rau, copiaza niste proiecte pe care nu le inteleg.

Cine e in piata de niste ani, nu poate sa nu observe faptul ca site-uri noi de pe orice domeniu, iau fata site-urilor vechi. Site-urile vechi fac acelasi tip de business ca si acum x ani, cu singura diferenta ca schimba niste culori in varianta actuala a site-ului. Internetul e dinamic, si daca vrei sa ai succes, trebuie sa tii pasul. Sa inbunatatesti in permanenta. Sa schimbi business-ul online de fiecare data cand ai posibilitatea. Desi avem un mediu extrem de dinamic, ideile care se invart pe aici au o rata de inovatie absolut plictisitoare. Uneori am senzatia ca internetul e gestionat de firme de stat.

Greseala 6
Ignoranta. 3 gigei cred ca fac un yahoo. Daca mai vine unu se face de un google. 10 site-uri imita Bizoo. 20 de site-uri imita YouTube. Fiecare are impresia ca site-ul lui va bate leaderul mondial, doar pentru el e mai destept si poate face cu 500 de euro ce au facut aia cu 4 milioane, 40 milioane sau 400 milioane. Toti credem ca ne putem lua la tranta cu gigantii din State, doar petru ca avem 100 Euro in buzunar si suntem Romani.
Aproape ca nu avem noi site-uri fata de cati oameni lucreaza petru Google. Dar noi suntem mai destepti decat ei. La noi, secretara poate sa faca update la site. Customer support-ul face design si mai mult, web design si SEO. Contabila gestioneaza bugetul si activitatea de “Marketing Online” si eficientizeaza relatiile de comunicare cu mediul online. Avem o organizare atat de proasta, incat sansele de a reusi sa facem ceva memorabil in internet tind spre zero.

De ce e mai usor sa-i explici unui investitor ca poti face un proiect bazat pe spam si gasesti o “finantare” in timp ce daca propui cu un plan pe 3 ani care necesita investitii dar produce content original, valoros si foarte clar targetat pentru vizitatori si clienti, esti trimis la plimbare?!

Sunt eu negativist? Vad eu doar partea goala a paharului? Hai ca macar inca patru greseli tot mai sunt. Dar la fel ca in “Pe aripile vantului” si maine e o zi!

Oricum, pot fi revazute si Introducerea si primele trei greseli

In prima parte, am vazut cine e internetul, ce vrea el si daca mama lui stie ce face. Acum voi continua cu greselile care au facut ca internetul sa se afle la nivelul actual. Cu riscul de a ma repeta, reamintesc faptul ca acestea sunt pareri personale. Si ca in cazul stirilor PRO TV, adaptez si eu si am sa repet obsesiv: “Va avertizez ca urmeaza informatii socante!”

Greseala nr.1
Vanzarea - suntem un mediu, vindem ca un mediu. Ne comparam cu tv, radio si presa scrisa … vindem la fel ca ei. Lucram cu aceiasi oameni care cumpara si pentru celelalte medii. Wrong! E un mediu - diferit insa. Ca acoperire, ca provideri de continut, ca expunere, ca posibilitate de targetare. E diferit din toate punctele de vedere.

De ce sa ne incapatanam sa vindem la fel ca celelalte medii? Doar pentru ca banii sunt invartiti de aceiasi spenderi? Din ecuatie lipseste ceva si acel ceva este educatia. Atat educatia “vanzatorilor” cat si a “cumparatorilor”. Ceilalti vand expunere ca timp (spoturi ) sau suprafata (centimetrii patrati, suprafata de pagina sau numar potential de subiecti care vad mash-ul sau panoul daca vorbim de panotaj stradal)

Suntem un mediu nou, cu oameni noi, cu posibilitati noi, cu modalitate de expunere diferita. => trebuie sa vindem diferit.

Online-ul care e total masurabil, si exact masurabil, trebuie sa vanda REZULTATE! Nu expunere. Atata timp cat va vinde expunere de-a valma, va fi in acelasi rahat de pana acum. De ce Google invarte jumatate din bugete? Pentru ca vinde simplu si vinde rezultate si vinde targetare prin contextual. Asta e secretul maret al succesului. In ultimii zece ani, nu s-a schimbat nimic in modalitatile de vanzare a publicitatii online. “Proiectele Speciale” sunt o gluma!

Greseala nr. 2
Continutul. 20 de posturi TV se chinuie sa aibe continut diferit. 50 de posturi de radio se chinuie sa difuzeze muzica diferita. In presa scrisa e mai greu. 100 de ziare se chinuie sa schimbe virgulele din stirile Mediafax doar ca sa nu angajeze ziaristi. Daca maine dispare Mediafax, 85% din mass-media dispare poimaine. Pentru diferentiere, presa scrisa se chinuie sa gaseasca diferente apocaliptice de opinie pentru faptul ca a crescut sau a scazut cotatia RON/Euro. In schimb, toata lumea, dar absolut toata lumea scrie despre Basescu, EBA si Mihaela Radulescu.

In Internet e si mai dificil. Rata de multiplicare a continutului, a ideilor este atat de mare, incat se ajunge ca in situatia falsurilor. Cine copiaza, are sanse mai mari de a se impune in piata decat cel care creeaza. A aparut YouTube. Genial. Dupa aia la noi au aparut Trilulilu, 220, Filebox si alte si alte si alte site-uri care nu aduc absolut nimic nou. Aceleasi fisiere Video. Aceleasi faze video mai mult sau mai putin inteligente. Pentru ca nu a fost destul, ai celeasi filmulete le gasiti si pe 15.000 de bloguri. Mai mult, sunt emisiuni TV facute cu filmulete de pe YouTube. Vinde daca poti. Si daca poti, ce vei vinde? Expunere.

Exista 3 tipuri de falsuri.
Falsuri 1.0 - sunt acele falsuri care incearca sa copieze originalul Acele ceasuri Rolex, pe care le iei cu 50 RON din Bucur Obor, si care merg cat stai in magazin.
Falsuri 2.0 Falsurile care imita originalul. Falsurile care sunt facute de aceiasi producatori indieni, coreeni, chinezi, malaiezieni care fac si originalul. Doar ca in loc sa se aprovizioneze cu 50 de repere cat au comanda de la client, se aprovizioneaza cu 1000 de repere. De la acelasi producator de repere “originale” De ce sunt falsuri? Pentru ca depasesc numarul de produse aprobat pentru a intra in piata si a creea “Cererea”. Ferrari au pret urias pentru ca se fac 150 de bucati din fiecare model.
Falsurile 3.0 sunt acele produse noi care, plecand de la produsul original, are inbunatatiri care nu sunt din partea producatorului, ci din partea falsificatorului. Paycheck e un exemplu excelent.

Falsurile in internetul romanesc sunt la nivel 2.0 si le intalnim sub tot felul de nume si publisheri.

Greseala 3
SEO - optimizare pentru motoarele de cautare. Google s-a transformat intr-o unealta de vanzare deosebit de periculoasa. Am mai vorbit de valoare si originalitate. Problema majora in momentul de fata este cum utilizam acest instrument. El a devenit o adevarata unealta a “diavolului” pentru producatorii de continut. Google nu reuseste sa tina pasul cu modalitatile de optimizare descoperite de toti consultantii recunoscuti sau cotestati din piata noastra. E ca in cazul criticilor din mediile clasice. Cine nu se pricepe sa creeze, in mod sigur se pricepe sa optimizeze.

Toate site-urile abordeaza priectele noi plecand de la SEO. In mod normal, SEO e acel plus pe care un site il are fata de alte site-uri cu continut asemanator. La noi e invers, “Cate afisari si cati vizitatori imi aduce SEO in urmatoarele 3 luni. Ca eu nu am timp sa stau sa astept”. “Hai ca-ti dau 500 de Euro daca ma duci pe prima pagina in Google”. Si uite asa s-a dezvoltat mitul consultantilor SEO. Si uite asa au crescut site-uri din portofoliul marilor publisheri, pe care ZOSO (eu il respect dar prietenii mei nu stiu cine e) ii injura pe buna dreptate. Cea mai proasta veste, este ca nu poate asa fie toata lumea pe prima pagina in Google.

Deci MAREA greseala este ca s-a inteles ca banii ies din SEO si nu din munca si continut original

Urmatoarele 3 greseli, maine!

Ceea ce urmeaza este o prezentare/parere personala a momentului pe care il “traieste” internetul si a motivelor pentru care internetul romanesc traverseaza o criza … de identitate as putea spune.

Acum ceva vreme, intr-o discutie simandicoasa intre bloggeri si alti oameni din online pe de o parte si oameni din offline pe de alta parte a fost luat internetul la bani marunti. A trecut ceva vreme de atunci si s-au mai linistit apele. Intre timp, la cald, Orlando a incercat sa puna pe “masa” motivele pentru care internetul este sau nu overrated. In cifre seci, 25 mil anul trecut dintr-o piata de 5-600 mil, 6 mil utilizatori, e masurabil etc. Pe partea cealalta, prea multe vorbe, prea putine studii, prea mica audienta etc. Gasiti la el toate motivele.

Pe de alt parte, Bogdan Naumovici (ala negru care respira greu), vine si zice …. “Ba … sunteti prea mici. Daca stiam ca sunteti asa de mici nici nu mai veneam.”

Unde e adevarul? (stiu, undeva la mijloc)
Parere personala. In primul rand se face o greseala. Se compara niste medii total diferite. Faptul ca se face publicitate in toate mediile, nu inseamna ca o comparatie intre ele este relevanta. Internetul vine sa intregeasca mixul de media.

Hai sa facem asa. Avem 3 Televiziuni Mari, vreo 5 medii, si inca vreo 15 mici, de nisa. Cele mari isi impart 70% din Bugete, alea mijlocii 20% si alea mici, restul de 10%.

Avem 5 posturi mari de radio, vreo 10 mijlocii, mai mult locale si inca cine stie cate zeci mici. Proportiile in care se impart bugetele de publicitate in radio sunt cam aceleasi de pe TV.

Presa scrisa. Vreo 10-12 publicatii mari, importante, aduna caimacul bugetelor din print. Alte 20-25 publicatii mijlocii mananca si ele un 20% din bugete, in timp ce vreo 150 de alte titluri trag resturi de bugete.

Pe scurt vorbim de vreo 23-25 de televiziuni, de vreo 50-80 posturi de radio, de vreo 200 de tituri de presa scrisa, pe care incercam sa le comparam cu vreo 500-600 de site-uri care fac niste bani. A … pe zona de internet, Trafic .ro monitorizeaza vreo 49.000 site-uri active, SATI monitorizeaza pana in 400. Hai sa zicem ca din totalul lor, cu greu putem lua in calcul 1000 ca site-uri despre care sa spunem ca fac bani.

In internet, numarul de publisheri este muuult mai mare decat in celelalte medii. In internet, cu 3 oameni poti grestiona un site mare. Daca vrei sa si furi, folosesti doar 2 oameni si ai un site si mai mare. Fiind multi, foamea e mare si bugetele atrase sunt mici. Asta e internetul din punct de vedere pesimist.

Aceasta atomizare a pietei de publicitate online, e clar in detrimentul internetului. In mod clar un planner nu se va orienta catre zona de online, pentru ca: e noua, e faramitata, e cu gura mare si are prea multe minti luminate care spun ca fac mai mult decat esti tu dispus sa dai. Deci, intre publisher si agentii, este obligatorie regia, spre deosebire de celelalte medii. Regia face munca de negrii si tine legatura cu toti publisherii si/sau proprietarii de site-uri. In acelasi timp, pentru a avea un portofoliu complet, lasa garda jos in ceea ce priveste calitatea continutului pe care il reprezinta.

Acum, daca ne raportam strict la Internet, marea majoritate a site-urilor sunt proiecte repetate la infinit. Avem 10 site-uri de sport care scriu despre aceleasi 5-8 personaje desprinse parca din desenele animate de pe Cartoon Network.
Avem 20 de site-uri de finante, economie, banci, financiar, business, sau cum se mai autointituleaza fiecare, care scriu toate despre acelasi curs BNR, acelasi convertor valutar, aceleasi cotatii bursiere.
Avem 30 de site-uri de femei, fete, girls, cultura feminina care toate scriu despre aceleasi metode de agatat barbatul (fraierul) perfect, obtinerea orgasmului prin exersarea muschilor vaginali, succesul la serviciu cu ajutorul fustelor scurte si al ochilor rimelati. Mai sunt comunitatile pline de tristi care din spatele tastaturilor si cu mana pe mouse, cred ca isi traiesc viata la maxim. Fiecare barbat a avut cel putin 2 GB de femei, si fiecare fata, ar face orice pentru o plimbare cu o masina decapotabila (sau decalotabila).

Acum, audientele sunt pe masura publicului. Ce se cere? Circ. Ce le dam? Circ. Sau in cazul ProSport, Fundase si Inaintase. Ca partea de “Mijlocase” e reprezentata de Playboy.

Primele concluzii (personale) ca sa termin cu Introducerea:
- Internetul e prea faramitat
- Internetul are continut repetat obsesiv in zeci de site-uri pe acelasi domeniu
- Internetul e New media facut de oameni care au invata dupa ureche si din experiente personale.
- Personajele care creeaza si gestioneaza internetul, aleg in proportie de 98% calea usoara: copiatul, duplicatul, furatul.

Urmeaza: 10 greseli care guverneaza internetul romanesc.
Hai sa vedem cine rezista la inca 3 episoade …

Managerul roman, a auzit o chestie. E criza si o sa dureze. A citit el in Click si in CanCan. Libertatea doar i-a intarit impresia, cand a povestit de ala care s-a aruncat de pe bloc pentru ca nu si-a mai putut plati datoriile. A scuipat in san, a zis un “Doamne Fereste” printre dinti si a trecut la planul de criza. Si atunci a luat decizia pe care o stia el. REDUCEREA COSTURILOR. Asa a auzit el ca se face la case mai mari. Nu a avut timp sa asculte despre eficientizare. A trecut direct la reduceri.

Cum se face asta? Pai e simplu. Firmele care aveau departamente IT le-au injumatati. Cele care nu aveau ce sa injumatateasca, le-au desfiintat. Stiti voi, IT-istii sunt aia care stau toata ziua cu nasul in calculatoare si nimeni nu-i poate verifica. In acelasi timp, sunt aia care au salariile de la angajare, sau cei carora salariile le-au crescut cel mai putin.

Dupa aia, au renuntat la aia care le faceau site-urile. Au dat de 4 ori cate 300 de euro unor studenti sa le faca site-uri ieftine. Si au auzit ca le “pun in site si SEO” asa cum au aia cu site-uri mari. Acum, dupa 8 luni si multi nervi, nici site-ul nu merge si nici de studenti nu mai da. A incercat la o firma dar i-au cerut 1000 Euro pe site-ul lui. Si el deja a dat 1200 de euro pe o chestie care deja ii aduce deservicii. Si nici nu e dispus sa dea 2200 Euro pentru un site.

Si oricum. El mai are niste proiecte si vrea sa-si mute toate operatiunile in online. Ca ar vrea sa renunte si la aia de la vanzari. Sau macar sa-i injumatateasca. Au inceput sa castige mai mult decat el, MANAGERUL. Ce daca ei fac vanzarile?! Firma e a lui si el tre sa castige. Aia ce naiba vand? Uraniu?

Deci … pe timp de criza, Managerul Roman, renunta la cele mai mici cheltuieli (IT) si la cele mai importante instrumente de dezvoltare sau macar de supravietuire (prin demotivarea vanzarilor).

Studiu cu posibilitati multiple de raspuns
Factorii de decizie in zona de marketing din firmele urmarite decalaru urmatoarele: 44% nu au bugete de implementare new media, 33% nu au talent si cunostinte sa gestioneze new media in timp ce 32% decalara ca au cunostinte limitate in gestionarea new media.

Proiectele noi pe zona de internet, in 90% din cei care activeaza in business-uri clasice, incepe de la formula clasica: “Angajam un student … ” si de aici dezvolta pana la a ajunge numarul 1 pe o piata pe care nu o cunoaste, nu stie cu ce se mananca, si in ce directie se indreapta, cu o investitie de 1500 - 2000 de Euro, pe care o vrea amortizata intr-o luna. Marketingul, are un var care trebuie sa mananca si gura lui ca e student si tre sa faca un ban cinstit.

Si uite asa, afacerile simple, dezvoltate intr-un mod normal, fara sa se arda etape, dupa un plan simplu dar ancorat in realitate, se transforma in baloane de sapun, duse de vand, cu o rezistenta cel putin egala cu coaja de ou supusa la testul ciocanului pneumatic.

Cuvantul de ordine pe timp de criza este compromisul. Compromis de la calitate, de la gestionarea resurselor, de la respectul fata de imaginea business-ului pe care-l conduci. Compromis fata de angajati, fata de colaboratori, fata de parteneri, fata de furnizori, fata de clienti.

Ce afacere e aia din care nu castigi din prima zi si nu-ti amortizezi cheltuielile in prima luna?

‘rati ai dracu’ cu internetul vostru!

M-am uitat azi in Trafic.ro si primul site pe care pot sa spun ca in accesez mai des (saptamanal) Capital.ro este pe locul 75 din punct de vedere al traficului. Din primele 100 de site-uri dupa traficul saptamanal, nu am nici un site pe care sa intru mai des decat o data pe saptamana. Cred ca e ceva in neregula din punctul de vedere al valorilor.

Stiu ca mare parte a site-urilor de valoare a iesit din Trafic. Pe clasamentul din WS, primul site pe care intru in mod regulat e pe locul 5 (GSP). Din primele 20, accesez regulat 3, din primele 60 accesez regulat 5 si din primele 100, accesez regulat 6.

Ce e in neregula cu mine? Ce e in neregula cu site-urile romanesti?