Posts Tagged ‘esec’

Despre genialitate

Marti, Martie 16th, 2010

Se spune ca geniile sunt recunoscute abia dupa moarte. Este modul nostru de a ne simti bine. Nu putem recunoaste valoare indiscutabila decat atunci cand nu ne mai pune in pericol imaginea despre propria valoare. Sau … rezultatele geniale, nu sunt apreciate la justa lor valoare, decat mult timp dupa ce au fost produse si lumea nu mai poate fi oprita sa vorbeasca despre asta (promoveze)

Parerea mea despre americani este extrem de proasta. Apreciez la ei insa un anumit mod de gandire conform caruia nu conteaza ceea ce faci, important este sa faci bine. Daca reusesti sa fii cel mai bun in ceea ce faci inseamna ca ai reusit. Putini insa reusesc sa-si faca treaba foarte bine, sau de fapt sa faca VIZIBILA treaba facuta foarte bine. Poate datorita lipsei de expunere pe care o au, poate datorita faptului ca noi, la randul nostru, suntem incapabili sa recunoastem de fiecare data cand un lucru este realizat exemplar. Pentru ca fiecare dintre noi consideram ca meritam sa primim (doar sa primim) produse si servicii realizate exemplar de ceilalti.

Nu lauzi omul de la curatenie care matura sau spala impecabil pe jos. Si nici mecanicul de locomotiva care te aduce la timp. Sau poate soferul de taxi. Eventual lasi un bacsis pentru ca “asa se poarta” si pleci mai departe, fara sa te gandesti vreo clipa ca oamenii respectivi si-au facut treaba in mod exemplar.

De fapt, daca ne uitam mai bine, vom vedea ca acest concept de “treaba facuta exemplar” creste ca cerinta cu cat mergem mai jos spre originile procesului. Daca e praf pe birou dimineata este mult mai grav decat daca noi, fiecare dintre noi (care suntem mai sus pe scara “evolutiei”)  mai tragem un chiul. Cu cat urcam spre sferele mai inalte, cu atat necesitatea de a face treaba exemplar se transforma din obligativitate in “doar o posibilitate”.  Mai mult decat atat, cu cat cei de mai jos fac mai mult decat li se cere, cu atat mai mult cei de mai sus vor avea de facut mai putin decat li se cere. Si daca acestia din urma gresesc / gresim, e vina altora.

De aici vine un alt “pacat” al nostru, al fiecaruia dintre noi. Lipsa de comunicare. Nu mai putem comunica, pentru ca suntem prea preocupati sa atragem atentia, sa aratam cu degetu. Eventual sa impungem aerul amenintator. Lipsa de comunicare se pare ca duce la anchilozarea gatului, atata timp cut nu mai putem intoarce capul sa putem vedea ce a fost inainte. Cand s-a transformat potentialul succes in actualul esec. Cand am inceput sa pierdem din elan, din ambitie, din dorinta? Cand am inceput sa ne preocupe mai mult succesul viitor decat cel de zi cu zi? Succesul final este suma succeselor de fiecare zi.

Raspunsul il gasesc intr-o replica dintr-un banc semi-genial “A … am uitat sa-ti spun: SUS e DEMOCRATIA! JOS e FUTAIUL”

Si pentru ca postul asta s-a lungit prea mult, si nu am spus ce vroiam, doar anunt ca urmatorul post este despre GENIALITATEA de zi cu zi! – generat de “Notting Hill”

Criza din online – introducere lunga

Luni, Mai 18th, 2009

Ceea ce urmeaza este o prezentare/parere personala a momentului pe care il “traieste” internetul si a motivelor pentru care internetul romanesc traverseaza o criza … de identitate as putea spune.

Acum ceva vreme, intr-o discutie simandicoasa intre bloggeri si alti oameni din online pe de o parte si oameni din offline pe de alta parte a fost luat internetul la bani marunti. A trecut ceva vreme de atunci si s-au mai linistit apele. Intre timp, la cald, Orlando a incercat sa puna pe “masa” motivele pentru care internetul este sau nu overrated. In cifre seci, 25 mil anul trecut dintr-o piata de 5-600 mil, 6 mil utilizatori, e masurabil etc. Pe partea cealalta, prea multe vorbe, prea putine studii, prea mica audienta etc. Gasiti la el toate motivele.

Pe de alt parte, Bogdan Naumovici (ala negru care respira greu), vine si zice …. “Ba … sunteti prea mici. Daca stiam ca sunteti asa de mici nici nu mai veneam.”

Unde e adevarul? (stiu, undeva la mijloc)
Parere personala. In primul rand se face o greseala. Se compara niste medii total diferite. Faptul ca se face publicitate in toate mediile, nu inseamna ca o comparatie intre ele este relevanta. Internetul vine sa intregeasca mixul de media.

Hai sa facem asa. Avem 3 Televiziuni Mari, vreo 5 medii, si inca vreo 15 mici, de nisa. Cele mari isi impart 70% din Bugete, alea mijlocii 20% si alea mici, restul de 10%.

Avem 5 posturi mari de radio, vreo 10 mijlocii, mai mult locale si inca cine stie cate zeci mici. Proportiile in care se impart bugetele de publicitate in radio sunt cam aceleasi de pe TV.

Presa scrisa. Vreo 10-12 publicatii mari, importante, aduna caimacul bugetelor din print. Alte 20-25 publicatii mijlocii mananca si ele un 20% din bugete, in timp ce vreo 150 de alte titluri trag resturi de bugete.

Pe scurt vorbim de vreo 23-25 de televiziuni, de vreo 50-80 posturi de radio, de vreo 200 de tituri de presa scrisa, pe care incercam sa le comparam cu vreo 500-600 de site-uri care fac niste bani. A … pe zona de internet, Trafic .ro monitorizeaza vreo 49.000 site-uri active, SATI monitorizeaza pana in 400. Hai sa zicem ca din totalul lor, cu greu putem lua in calcul 1000 ca site-uri despre care sa spunem ca fac bani.

In internet, numarul de publisheri este muuult mai mare decat in celelalte medii. In internet, cu 3 oameni poti grestiona un site mare. Daca vrei sa si furi, folosesti doar 2 oameni si ai un site si mai mare. Fiind multi, foamea e mare si bugetele atrase sunt mici. Asta e internetul din punct de vedere pesimist.

Aceasta atomizare a pietei de publicitate online, e clar in detrimentul internetului. In mod clar un planner nu se va orienta catre zona de online, pentru ca: e noua, e faramitata, e cu gura mare si are prea multe minti luminate care spun ca fac mai mult decat esti tu dispus sa dai. Deci, intre publisher si agentii, este obligatorie regia, spre deosebire de celelalte medii. Regia face munca de negrii si tine legatura cu toti publisherii si/sau proprietarii de site-uri. In acelasi timp, pentru a avea un portofoliu complet, lasa garda jos in ceea ce priveste calitatea continutului pe care il reprezinta.

Acum, daca ne raportam strict la Internet, marea majoritate a site-urilor sunt proiecte repetate la infinit. Avem 10 site-uri de sport care scriu despre aceleasi 5-8 personaje desprinse parca din desenele animate de pe Cartoon Network.
Avem 20 de site-uri de finante, economie, banci, financiar, business, sau cum se mai autointituleaza fiecare, care scriu toate despre acelasi curs BNR, acelasi convertor valutar, aceleasi cotatii bursiere.
Avem 30 de site-uri de femei, fete, girls, cultura feminina care toate scriu despre aceleasi metode de agatat barbatul (fraierul) perfect, obtinerea orgasmului prin exersarea muschilor vaginali, succesul la serviciu cu ajutorul fustelor scurte si al ochilor rimelati. Mai sunt comunitatile pline de tristi care din spatele tastaturilor si cu mana pe mouse, cred ca isi traiesc viata la maxim. Fiecare barbat a avut cel putin 2 GB de femei, si fiecare fata, ar face orice pentru o plimbare cu o masina decapotabila (sau decalotabila).

Acum, audientele sunt pe masura publicului. Ce se cere? Circ. Ce le dam? Circ. Sau in cazul ProSport, Fundase si Inaintase. Ca partea de “Mijlocase” e reprezentata de Playboy.

Primele concluzii (personale) ca sa termin cu Introducerea:
– Internetul e prea faramitat
– Internetul are continut repetat obsesiv in zeci de site-uri pe acelasi domeniu
– Internetul e New media facut de oameni care au invata dupa ureche si din experiente personale.
– Personajele care creeaza si gestioneaza internetul, aleg in proportie de 98% calea usoara: copiatul, duplicatul, furatul.

Urmeaza: 10 greseli care guverneaza internetul romanesc.
Hai sa vedem cine rezista la inca 3 episoade …

Partea intunecata a sufletului

Marti, Aprilie 28th, 2009

Din cand in cand ies la iveala micile invidii. Nu pot sa fiu bun 365 de zile pe an :-) Am si eu partea intunecata a sufletului. Acolo, din cand in cand, iese de dupa colt bucuria de a o vedea pe Dinamo cum pierde. Tin intotdeauna cu Dinamo, cand joaca in meciurile externe.

Cand joaca impotriva echipelor romanesti, si cand apuc sa ma uit la un astfel de meci, sunt impotriva lor. Sau mai degraba tin intotdeauna cu echipele romanesti care joaca impotriva echipei Dinamo.

Seara asta a fost o seara buna. Dinamo – FC Timisoara, 1-4. Dupa declaratiiile cainilor rosii (O, Doamne!) scorul asta vine ca o binecuvantare. Te face sa crezi ca mai exista dreptate in lumea asta.

As vrea sa ramana secret ce am spus aici! Multumesc!

Despre manageri, management, angajati si alte instrumente

Luni, Aprilie 13th, 2009

Suntem o tara de manageri. Daca numaram firmele pe care statul vrea sa le impoziteze cu acel impozit forfetar, vom descoperi ca in medie fiecare firma are vreo 2-3 angajati

Asta ar insemna ca, undeva, fiecare al treilea om “activ” e manager. Asa sa fie oare?

Ce inseamna sa fii manager? Sunt zeci, sute de definitii. Parerea mea e ca manager nu e cel care stie sa gestioneze bani. Manager e in primul rand cel care stie sa gestioneze cea mai importanta resursa a unei companii: OAMENII.

Sa fii manager inseamna sa poti scoate dintr-un om, tot ce e mai bun in el. Poate chiar mai mult decat crede el ca e in stare sa faca. Inseamna sa scanezi posibilitatile de exprimare ale fiecarui om, sa il asezi acolo unde poate sa dea maximul din ceea ce poate, atat fizic cat si psihic.

Sa fii manager inseamna ca in foarte multe situatii, sa ai puterea sa te interesezi la cel care raspunde de anumite faze, care ar fi cea mai buna posibilitate de a continua. Managerul mixeaza toate trasaturile, inclinatiile, talentele si posibilitatile personale de exprimare ale fiecarui om din subordine. Managerul primeste informatiile, le aseaza pe masa, le alege pe cele utile si da directia. Si o face cel mai bine atunci cand decizia e luata impreuna cu oamenii din subordine.

Bill Gates, Larry Page, Sergey Brin, Steve Jobs, sunt oameni care s-au bazat pe forta, inventivitatea si creativitatea oamenilor pe care i-au angajat pentru a le dezvolta ideile cu care au intrat in afaceri. Au avut stiinta sa gestioneze eficient, absolut toate calitatile oamenilor cu care au intrat in contact, in relatie patron/manager vs angajat. Toti au stiut sa asculte, au fost capabili sa inteleaga si sa adopte ideile celor cu care au discutat. Nu cred ca a spus unul dintre ei: “faceti asa ca io sunt seful si io am bagat banii in asta”

Plecam de la vechea dilema: ce a fost inainte, Oul sau Gaina? Transformam si intrebam: ce a fost inainte? Omul sau Banii? Cum apreciem angajatul? In functie de banii cu care-l platim sau in functie de valoarea pe care o poate crea?

Sunt oameni pe care daca nu-i folosesti eficient, creativ, profesionist, ii blazezi. Ii faci constienti de faptul ca cele 8-9-10 ore/zi in care stau la serviciu, sunt obligatia lor si dupa aceea isi recapata libertatea.  Oamenii merg sa munceasca, pentru a castiga bani, pentru a face ceea ce-si doresc in timpul liber. Timpul liber care inseamna atat de putin, incat se gandesc la el inclusiv atunci cand muncesc. Si muncesc pentru a castiga bani, pentru a face ceea ce-si doresc in timpul lor liber. Timp liber care …. Nu vi se pare ca e un cerc vicios din care nu castiga nimeni, ba mai mult, pierde toata lumea? Nu vi se pare ca oamenii de care sunteti inconjurati, abia asteapta sa plece acasa? Nu vi se pare ca oamenii din jurul vostru se gandesc la vacanta si la problemele care nu au nici o legatura cu serviciul?

Si daca vedeti asta, ce faceti pentru a indrepta greseala?! Ca doar sunteti/suntem manageri.

Marile sperate contra marilor ratari

Duminica, Martie 29th, 2009

Care e ratarea cea mai mare? Ca nu suntem capabili sa ne ridicam peste nivelul mediu si peste blazarea genetica proverbiala sau ca nu ne dam seama ca nu suntem (sunt) in stare si continuam sa dam cu capul de pragul usii?

Ne raportam la o ce a facut cealalta generatie care nu a avut acces la droguri si contracte fabuloase si incercam sa facem acelasi lucru, incercand sa inlocuim munca si transpiratia cu gel de par si haine D&G.

Genaratie de plumb ratarea e a voastra! Si va caracterizeaza pe deplin.

Google si Yahoo in Romania…

Sambata, Februarie 28th, 2009

Nu e vorba de nici un esec. Piata romaneasca este mult prea mica si prea nedezvoltata si neatractiva atat pentru Google cat si pentru Yahoo. De ce spun asta? Pai hai sa ne uitam putin la netul romanesc.

Site-urile noastre sunt atipice pentru ei. Continut duplicat, spam, semi-pornografie, in general continut usurel, care pentru ei este neinteresant. Ei trebuie sa aduca in site continut bine scris, original si pentru asta colaboraza cu publicatii prestigioase din tarile unde sunt prezenti. De la noi ce sa ia? Fata de la pagina 5? Nu poti monetiza pe internet premiile pe care le dai ca sa-ti ia lumea ziarul.

Continutul articolelor din presa noastra este preponderent negativ/negativist. Prea multe scandaluri, prea multe injuraturi, prea multe interese pro sau anti. PREA MULT CONTINUT PROST!

Atat Google (mai devreme) cat si Yahoo (mai acum un an) au testat marea cu degetul. Posturile “acordate” Romaniei, “consultant pentru piata locala” (in cuvinte mai pe intelesul tuturor) cu durata fixa (6 luni maxim 1 an) presupuneau de fapt munca de culegere de informatii si identificare de potentiale colaborari in cazul in care s-ar fi decis sa intre in Romania.

Ce poti sa spui despre internetul romanesc din afara cercurilor de interese? “Pai … ar fi …la un anumit nivel …. cateva site-uri ….. oameni cu idei ….. tineri care …. investitori …. valoarea atrasa de  ….. comert online …. vanzari online ….. daca telefonia …. internetul mobil ….. numar de vizitatori … ”

E greu. E greu de definit sau de imbracat in haine frumoase, interesele pe termen scurt ale investitorilor din zona online. Oricate MBA-uri ai avea, oricat de cunoscut ai fi, oricata scoala ai avea, e greu sa faci o imagine atractiva pentru cineva care ar veni sa o ia de la zero in Romania si mai mult, sa incerce sa devina numarul 1 in zona asta.

Cum ar fi sa vina X sa spuna, “Buna ziua, reprezint Google/Yahoo si  ma intereseaza sa preiau o parte din stirile Dvs pe pagina Google/Yahoo. Astfel veti deveni principalul provider de informatii pe domeniu y. Raspunsul: Pai da mai Moshule, da noua ce ne iese la treaba asta?! – Pai va creste cota de piata … imagine …  – Lasa, Lasa! Io vorbesc de o maslina, o branzica buna. Stii tu despre ce-i vorba. Pe firma, no problem. Facem noi un contract de 10.000 euro pe luna, ca vorba aia aveti de unde si luati cate stiri vreti (da nu mai mult de 10 pe zi) la 3 ore dupa publicarea lor la noi. Dati 250 de caractere si link la noi.” Nu e deprate de orice discutie care ar avea loc in lumea reala.

Deci: ce tip de continut si cu ce publisheri credeti voi ca ar putea lucra Google sau Yahoo in Romania?

Cine sunt

Luni, Ianuarie 19th, 2009

In fiecare zi, ma trezesc cu aceeasi intrebare in minte. Cine sunt eu? In fiecare zi trebuie sa gasesc raspunsul care chiar daca nu e cel mai bun, trebuie sa ma motiveze pentru a o lua a doua zi de la capat.

Eu sunt cel care a uitat ca, la baza, succesul vine din lucruri mici si simple. Chiar daca nu e distractie, nu trebuie in nici un caz sa fie cazna. Este munca, este efort, dar daca nu e si suflet, totul e in zadar.
Eu sunt cel care stie ca fiecare clipa, fiecare moment, inseamna evolutie, chiar daca pana la urma duce la un esec. Important este secunda 1 de dupa, cand te hotarasti sa o iei de la capat sau sa schimbi totul .

Uitam lucrurile simple pe care le-am invatat in copilarie. Ne raportam la bani, ne ascundem dupa P&L-uri, nu dam importanta Business plan-urilor, avem tendinta sa scurtam timpul, etapele, procesele si ne trezim ca nu mai zambim, nu mai comunicam, nu mai iubim.

Si daca din intamplare descoperim ca prieteni, colegi, cunoscuti, iubesc si rad, avem tendinta sa chemam salvarea. Nu ne dam seama ca cei bolnavi suntem noi, pentru care succesul cu orice pret, este motivul pentru care ne ducem viata de pe o zi pe alta. Am uitat sa gresim. Am uitat sa ne asumam greselile, care intotdeauna sunt din vina altora. Am uitat sa fim umili si sa ne uitam la ceilalti altfel decat ca la niste competitori. Am uitat sa-i intelegem pe ceilalti.

Dar asta s-a intamplat doar pana mi-am dat seama de greseala. Totul se repara.

Romania noastra vs. Romania lor

Luni, Octombrie 13th, 2008

Au trecut 3 zile de la meci si inca nu m-am hotarat daca sa ma bucur sau sa fiu trist. Sa fie un alt post despre ratare? Sa fiu optimist si sa vad jumatatea plina a paharului? Indiferent nu pot sa fiu pentru ca m-am uitat de la inceput pana la sfarsit. Aceiasi jucatori care in vara erau mici, erau o echipa de furnici, de pitici sau de ciobanasi cum s-a tot spus despre ei au intalnit o alta echipa la fel de mica. Doar numele sunt mari. In rest … noi vom spune ca au fost buni ai nostri, ei vor spune ca au avut noroc.

Pana la urma, 2 echipe in eclipsa de forma, s-au intalnit si au jucat un fotbal frumos, datorita greselilor. Noi suntem fost bucurosi ca era sa castigam, ei ca erau sa piarda. Cat de putin ne trebuie sa ne simtim bine. Nu am timp de analize aprofundate. Nu am timp de semi-esecuri sau semi-victorii. Mutu, Chivu (chiar, de ce nu se spune niciodata Chivu, Mutu – ca doar Chivu e capitan) si alti “stranieri” au venit, au jucat, au gustat paine si sare si au plecat ACASA. Se bucura ca i-am naturalizat probabil si ca pot sa ne strecoare cateva dovezi de patriotism.Daca reveneam de la 0-2 era ca o victorie. Asa e ca un esec.

Cat ne mai trebuie sa ne recastigam respectul de sine?! Sa ne respectam pentru ceea ce suntem si nu pentru ceea ce ne cred ceilalti. Daca plecam cu sansa a doua, niciodata nu vom avea sansa sa ne privim in oglinda drept in fata. Mereu ne vom uita de dupa colt si vom asculta ce spun ceilalti despre noi. Si daca ei spun asta, inseamna ca e adevarat. Hai sa schimbam asta! Eu sunt mandru de cine sunt si de ce fac!

Si oricum sunt foarte bun! A … si foarte modest!