Posts Tagged ‘criza’

Cand oamenii se plang prea mult

Vineri, Septembrie 17th, 2010

Catalin Tolontan a publicat ieri pe 27 August, mesajul unui cititor. E … asta m-a scos putin din ale mele si m-a facut sa raspund in gand (ca nu am atata audienta). Pe scurt, persoana il ruga pe Tolo sa-si dea doua palme si sa se trezeasca. Pentru ca … tara … criza .. conducatorii … au, vai ….Deci:
Devenim sclavii obisnuintelor noastre.
Doar ca parere personala, in decizia de publicare a mesajului venit de la Liviu Stanciu, a primat senzationalul. Nu conteaza realitatea inconjuratoare.
Dar daca tot trebuie sa-ti dai doua palme si sa te trezesti (asa cum te indeamna persoana respectiva) la trezire incearca sa vezi urmatoarele lucruri:
– In Romania se fura. Toti fura. Daca Romania ar fi un bloc de metal, ar fi furat(a) si vandut(a) la fier vechi.
– In Romania se minte. Toti mint. Presa (de toate culorile), conducatorii (din toate partidele), angajatii (din toate firmele). Toti se mint atat intre ei, cat si pe ei. Ne mintim in primul rand pe noi insine.
– In Romania nu mai exista respect. Nu respectam legea, nu respectam persoanele, nu respectam nici macar credinta (nu religia). Nu-i respectam pe ceilalti asa cum nu ne respectam pe noi insine.
– Romanii se vaita. Se plang de vecini, de profesori, de medici, de conducatori. Se plang de presa, de justitie, de armata si politie, de preoti si biserica.
In Romania e mai simplu si mai “la moda” sa-i injuri pe ceilalti. Uita-te cum se conduce pe sosele. Uita-te cum se vorbeste pe strada, la radio si la Tv. Uita-te cum se traieste. Si daca ceea ce vezi nu iti place, inseamna ca esti treaz.
Dar pana cand?
Se scoate in fata criza dar se uita succesele. Sunt multe companii care se dezvolta, care reusesc sa treaca mai usor sau mai greu peste vaicarelile celorlalti dar care nu sunt bagate in seama. Sunt multi oameni care muncesc si tac si traiesc in fiecare zi fara sa se vaite ca e criza. Suntem multi cei care preferam sa muncim si sa ne traim vietile noastre si nu pe ale altora. Dar pe noi nu ne baga nimeni in seama si nu ne intreaba nimeni de ce nu ne vaitam.
Noi cei care tacem si ascultam, suntem mai multi decat cei care se vaita si plang.
Pana la urma tara asta merge inainte cu ajutorul celor care mucesc, nu cu ajutorul celor care se vaita.
Daca iti dai doua palme si te trezesti, uita-te si spre cei care fac bine muncesc si nu se vaita. Si daca mai vorbesti cu Liviu, spune-i sa se apuce de treaba. Ca de plangaciosi e plina lumea.
Si inca un secret. La nivel de individ, Basescu, Vantu, Iliescu, Ponta, Antonescu, Udrea, Boc si toate gastile celelalte, nu te ajuta cu nimic. Si nici nu te incurca. Si viata ti-o traiesti la nivel de individ. Tara asta e suma tuturor indivizilor care accepta sa-si traiasca viata aici. Tara asta merita o sansa si daca fiecare dintre noi ne traim viata fara sa ne raportam la repere false, fara sa ne inchinam la idoli falsi, atunci putem sa ne bucuram si in viitor. Eu, asta care isi traieste viata personala, te roaga sa-i spui lui Liviu ca doua palme pot sa te trezeasca. Dar daca sunt date asa cum trebuie, pot sa te si adoarma.
Vorbim prea mult, facem prea putin. Si vorbele sunt doar vaicareli fara sens.

Axioma 38 – a calitatii presei

Duminica, Octombrie 18th, 2009

Doar crizele (politice, economice) sunt capabile sa scoata tot ce e mai prost in ziaristi oameni care lucreaza in presa.

Criza ca obicei

Marti, August 11th, 2009

In momente de criza, cea mai proasta decizie pe care o poti lua, este sa incerci sa repari singur ceea ce ai stricat tot singur. O alta varianta cel putin la fel de proasta este sa coordonezi o echipa care sa repare dupa “reteta” ta, greselile facute de tine.

Daca ai fost atat de imbecil incat sa te afunzi intr-o situatie care te afecteaza pe tine si pe cei din jurul tau, si acum sa ai pretentia de a incerca la fel de singur sa repari ce ai stricat … e reteta garantata pentru continuarea greselilor. Faptul ca o faci “cu mana altora” e ca si cum o faci singur.

Cere o parere, intreaba in stanga si in dreapta pe cei care sunt langa tine. Poate au o alta perspectiva. Poate vad lucrurile altfel. Incearca sa nu mai actionezi de unul singur cand in joc sunt si job-urile altora.

Am observat ca a devenit o regula pentru cei care sunt contestati sau prinsi cu minciuna/hotia sa se ascunda in spatele unei declaratii de auto responsabiliare, “ar fi o dovada de lasitate sa plec acum”. Ca si cum ce? O sa poti sa repari ce ai stricat? O sa poti sa acoperi ce ai furat? Cand iti atingi limita maxima de incompetenta, cel mai bun sfat este sa pleci. La fel si cand te-au prins cu “rata-n gura”, chiar daca nu ti-ai umplut buzunarele.

Boc nu pleaca, Ritza nu a plecat de buna voie, Geoana inca mai sta in coalitie. Tot ce inseamna responsabil pe plan politic si/sau economic, lasa impresia ca au deventi stapanii absoluti ai functiilor pe care le ocupa. Criza a devenit un lucru normal. Noi insine, am lasat criza a o parte si ne vedem de trebrile noastre. Nu avem timp de criza lor.

3 raspunsuri si o parere – azi primul raspuns

Joi, Iunie 4th, 2009

Astazi incep cu Marius Pahomi, si am sa incerc sa pastrez aceeasi ordine ca Orlando. Pentru cei mai grabiti, pentru ca raspunsurile sunt prea lungi pentru a se concretiza in comentarii si pareri de raspuns la articolul postat, am sa incerc sa sintetizez: 1 – fals! 2- fals! 3 – fals. Iar la constatare … 66% era previzibil.

Este strict parerea mea – chiar daca e diferita – si nu are nici o legatura cu persoanele care apar in postul asta.

Si acum sa incep. Orlando preia declaratia lui Marius Pahomi conform careia trebuie sa “Trageti tare in trimestru doi, dupa aceea va fi mai rau”. Declaratia se refera la industria publicitatii online. Luata strict ca si declaratie … e gresita (din punctul meu de vedere). De fapt nu atat gresita, cat dramatizata la maxim.
Criza nu a venit tiptil in Romania. Nu s-a infiltrat in vietile noastre putin cate putin pana cand ne-a ocupat viata.

CRIZA

Criza e un concept abstract si depinde de persoana pe care o intrebi. Criza este o etapa necesara pentru realizarea si reglarea activitatilor economice. Ceea ce numim criza … regasim in cazul vietii de zi cu zi a oamenilor obisnuiti sub forma de: bataie pentru copii care fac prostii, penalizare pentru angajatii care comit greseli, cartonase galbene pentru fotbalisti care comit faulturi, amenzi de la Garda Financiara pentru cei care gresesc prin contabilitati etc.

La nivel macroeconomic, criza este acel recul pe care il primeste o economie (chiar si mondiala) dupa ce “jucatorii” s-au avantat cu capul inainte fara sa se intereseze ce e dupa colt. Dar cum caderea este mult mai abrupta decat urcusul (stiu, si vara nu-i ca iarna), hai sa spunem ca s-a cam terminat cu criza. Faptul ca cifrele sunt mai mici decat cele pe care le asteptam, mai mici decat cele cu care eram obisnuiti, inseamna strict ca suntem subiectivi. Ne raportam la o perioada care nu avea sustenabilitate economica! “Exista un bubble pe consum” Cititi si veti descoperi care e nivalul la care ar trebui sa ne raportam, pentru a vedea cat de mare e criza pe care o traim.

La naiba, cu putina economie in creier, iti dai seama ca perioadele de criza iti ofera cele mai mari oportunitati. Si Orlando e printre putini care au descoperit asta. Criza ca fenomen, respecta principiul vaselor comunicante. Trebuie doar sa deschizi ochii.

Criza noastra este preluata si amplificata in primul rand de presa. Ma repet. Faptul ca aveam o industrie auto care mergea cu adaosuri de 30-35-40%, faptul ca imobiliarele cresteau preturile cu 50% la fiecar 10 luni, faptul ca terenurile se vindeau aproape cu greutatea lor in aur, faptul ca s-a ajuns la preturi pe metrul patrat construit mai mari decat in Europa aia civilizata, faptul ca toate aceste industrii si activitati nu mai merg asa cum s-a obisnuit lumea, nu inseamna ca e criza.

Faptul ca societatile de leasing retrag Rolls Royce cu 5000 km, si Maserati Quattroporte, si Hummer, si Loamborghini si Audi Q7 si alte si alte limuzine luate de tarani cretini care nu au mai putut plati de la a treia rata incolo, nu inseamna ca suntem in criza.

Mediile de promovare si continutul

Faptul ca presa nu poate vinde publicitate in publicatiile lor slabe, cu continut jenant, cu articole furate si/sau prost traduse cum spunea Zoso, nu inseamna ca e criza. Inseamna ca ea, presa (scrisa si nu numai) este absolut jenanta din punct de vedere al continutului dar si al oamenilor care produc acel continut.

Online, site-urile cu public premium, cu continut (informatii si servicii) premium, site-urile care pot genera avantaje clientilor care-si fac publicitate, sunt extrem de putine. In proportie de 90% avem site-uri pentru “masa mare de manevra”. Paine si circ. Basic. Femei goale, scandaluri, sex, violuri, crime, si … CRIZA. Reteta vanzarilor.

Faptul ca publicitatea (nu numai) online nu mai atrage bani pe site-uri cu continut duplicat pana la exasperare, pe site-uri cu stiri furate si copiate, si traduse prost si optimizate pentru motoarele de cautare pana la cel mai nesimtit SEO spam, nu inseamna ca industria online se afla in criza.

Faptul ca geniile din online, aparute peste noapte (nu orlando, nu pahomi, nu …) nu vad alta solutie decat publicitatea atrasa pe niste tentative de site-uri nascute talente si care vor muri sperante … nu inseamna in nici un caz ca online-ul e in criza.

Dar … online-ul e in criza de idei. E in criza de oameni capabili sa creeze lucruri noi. E in criza pentru ca prefera sa-si piarda timpul dand credibilitate unui produs de-o vara, in 140 de caractere, decat sa faca business planuri, si brief-uri de creatie.

Oameni buni … veti ajunge la o varsta la care veti descoperi ca viata e altfel decat stiati voi. Tot ce e bun e vechi, cladit cu imaginatie, munca, suflet si sacrificii. Vinul, muzica, literatura de calitate, pictura, medicina, sportul, si da … internetul, sunt rezultatele unor perioade indelungate de cercetare si munca asidua.

Concluzie … Suntem prea saraci pentru a avea o criza asa de mare. Deci … ori micsorati “criza”, ori puneti mana si munciti mai mult.

Pai e frumos sa tot dramatizati atat. Ce sa inteleaga oamenii care va citesc? Ca nu mai are nici un rost sa vina la munca? Trebuie sa inteleaga faptul ca ceea ce fac ei zilnic nu conteaza ca oricum totul se va duce in jos? Trebuie sa inteleaga faptul ca cei din “”varf” nu vad alta solutie decat criza?

Este un moment peste care trecem in fiecare zi, si care ne motiveaza sa o luam in fiecare zi de la inceput. Nu mai dramatizati si incercati sa dati solutii. Daca nu sunteti capabili, macar taceti in ignoranta voastra. Daca spuneti in fiecare zi, pe toate posturile TV, la Radio, in ziare, reviste si in interviuri online ca e criza, ce rezolvati? Criza se va termina, atunci cand voi, propovaduitorii crizei, veti inceta sa va vaitati, si veti incerca sa creati mai mult pentru cei care lucreaza pentru voi.

Cum sa-ti dau eu, client, buget de publicitate, daca tu imi spui de fiecare data ca e greu, si va fi si mai greu.

Si o intrebare scurta. Daca e criza, si se adanceste, si o promovati atat de bine, de ce angajati mai multi oameni pe online? Pentru ca stiti si voi acelasi lucru pe care il stim toti, dar il dramatizati la maxim, pentru ca e la moda sa spui ca e criza. E criza voastra.

DE AZI INCEPE ADEVARATUL INTERNET!

Suntem o tara degeaba

Vineri, Mai 15th, 2009

Suntem o tara care vrea sa joace in liga celor mari. Am devenit o piata de desfacere prin lichidarea unor ramuri care ne puteau asigura o anumita independenta.

Nu mai crestem porci, nu mai avem gaze si petrol, nu mai producem electronice, nu mai avem confectii, tutun, energie. Nu mai suntem o tara cu o agricultura infloritoare. Nu mai avem zootehnie. In curand nu vom mai avea paduri, carbune, sare si pietris.

In schimb, suntem o tara IMPEX, in care importurile depasesc cu mult exporturile. Importam malai, carne de porc, grau, petrol, gaze si sare si alte “toate”.

Acum suntem in criza. Motorul care ne crestea PIB-ul, a ajus sa ne traga in jos. Avem o piata a constructiilor care nu mai functioneaza, pentru ca “balonul de sapun” care devenise, a ajuns sa fie mai greu decat lantul cu care era legat.

Piata importurilor ne-a adus in prag de coma. Toate produsele pe care le cumparam sunt cu mult mai scumpe decat afara. Toti importa ieftin, vand scump si noi platim. Aplicam un principiu al vaselor comunicante destul de ciudat. La salarii mai mici, preturi mai mari. Singurii care fac profit sunt cei din industria bancara si cei care fac afaceri cu statul. Ca vorba aia, pe timp de criza, cei care cotizeaza la campania electorala trebuie sa supravietuiasca.

Cum spunea Mugur Isarescu, “Trebuie sa ne scoatem criza din cap. Solutiile le gasim in bunul simt. Restul e zgomot.” Cei care au muncit tot timpul, nu sunt in criza. In criza sunt cei care au condus.

Criza ca un bumerang

Vineri, Mai 8th, 2009

Inspirat din THEROBI cu preluare paragraf declaratie din ZF

Presa, acesti raspandaci ai zvonerilor autorizati, aceste goarne care teoretic ne dau trezirea din starea de apatie si ne tin la curent cu tot ce inseamna informatie de calitate, trebuie sa vanda pentru a supravietui.

Pentru a vinde, pentru a fi cel mai bun, trebuie sa ofere informatii intr-un format unic, extraordinar, stralucitor, indiferent daca vorbeste despre morti, raniti, explozii, violuri, nunti, senatori care dorm, inflatie, faliment, someri sau Mozart (chiar mai vorbeste cineva de Mozart in mass media de la noi?).

Criza a venit de la vest si presa a facut preluarea pe piept si a sutat din intoarcere, fara sa se uite unde e poarta. Criza Frateeee! Carnagiu pe bursele americane vine si la noi! Somajul a explodat! Se prevad scaderi de peste 50% in toate domeniile! Sinucideri in lant din cauza intrarii in incapacitate de plata. E Criza Fratilor! Prostituatele din x accepta bonuri de masa! La bordelurile din y platesti o prostituata si ai 2 la pachet. Au! Poc! Trosc! Sange! Creieri. Gloante si Orhidee! Senzational!

Si ca in parabola cu lustragiul si criza, departamentele de vanzari ale presei scrise, audio-vizuale, online au mers la agentii sa le spuna. Oameni buni … ati vazut? Suntem cei mai buni. Avem tiraje / vizite / telespectatori / ascultatori in crestere. Volum, Reach, market share, GRP, CPM, SMF. Suntem numarul 1 pe Quality, pe femei, pe barbati care beau Bergenbier, pe cupluri, pe soferi care merg cu spatele, pe vanatorii de molii si pe urmaritorii de umbre. Suntem primii pe stirile copiate. Am ajuns sa ne copiem stirile noastre si sa le dam inaintea noastra. NOI SUNTEM CEI MAI BUNI!

Raspunsul, a lovit ca bumerangul in ceafa. Ca cine-i prost, nu-l prinde si ori il loveste in ceafa, ori ii sparge dintii. Agentiile, Clientii, marii investitori in publicitate au raspuns in cor: “Ba! E criza! Ce puii mei. Voi ati spus-o asa ca reducem bugetele ca ati vazut ce au patit aia de afara. Se spanzura. Se impusca. Se arunca de pe bloc.”

Si acum? Noi, astia care suntem cei mai buni pe cate ceva, ce facem? Ne inchidem?

Totul pleaca de la declaratia din ZF a Cristinei Iancu director publicitate la JN  „Consider ca, in medie, veniturile din publicitate in presa scrisa au scazut undeva la jumatate fata de primul trimestru din 2008. Investitorii importanti in publicitate nu au cheltuit nimic in trimestrul unu. Multi au preferat sa astepte. Multi au inca spirit de turma. Scaderea vine in urma crizei si a megamediatizarii ei. Este clar ca multe decizii la nivel de marketing si comunicare au fost luate la nivel central (aici vorbim de multinationale), fara a se tine cont de piata locala”. 

Ce se mai potriveste aici? Vorbele de duh romanesti. Nu te pisa contra vantului! Masoara de 3 ori si taie o singura data. Si meseria, bratara de aur. Care meserie? De ce meserie vorbim aici?

Mitul afacerilor mici cu castiguri mari

Marti, Mai 5th, 2009

Managerul roman, a auzit o chestie. E criza si o sa dureze. A citit el in Click si in CanCan. Libertatea doar i-a intarit impresia, cand a povestit de ala care s-a aruncat de pe bloc pentru ca nu si-a mai putut plati datoriile. A scuipat in san, a zis un “Doamne Fereste” printre dinti si a trecut la planul de criza. Si atunci a luat decizia pe care o stia el. REDUCEREA COSTURILOR. Asa a auzit el ca se face la case mai mari. Nu a avut timp sa asculte despre eficientizare. A trecut direct la reduceri.

Cum se face asta? Pai e simplu. Firmele care aveau departamente IT le-au injumatati. Cele care nu aveau ce sa injumatateasca, le-au desfiintat. Stiti voi, IT-istii sunt aia care stau toata ziua cu nasul in calculatoare si nimeni nu-i poate verifica. In acelasi timp, sunt aia care au salariile de la angajare, sau cei carora salariile le-au crescut cel mai putin.

Dupa aia, au renuntat la aia care le faceau site-urile. Au dat de 4 ori cate 300 de euro unor studenti sa le faca site-uri ieftine. Si au auzit ca le “pun in site si SEO” asa cum au aia cu site-uri mari. Acum, dupa 8 luni si multi nervi, nici site-ul nu merge si nici de studenti nu mai da. A incercat la o firma dar i-au cerut 1000 Euro pe site-ul lui. Si el deja a dat 1200 de euro pe o chestie care deja ii aduce deservicii. Si nici nu e dispus sa dea 2200 Euro pentru un site.

Si oricum. El mai are niste proiecte si vrea sa-si mute toate operatiunile in online. Ca ar vrea sa renunte si la aia de la vanzari. Sau macar sa-i injumatateasca. Au inceput sa castige mai mult decat el, MANAGERUL. Ce daca ei fac vanzarile?! Firma e a lui si el tre sa castige. Aia ce naiba vand? Uraniu?

Deci … pe timp de criza, Managerul Roman, renunta la cele mai mici cheltuieli (IT) si la cele mai importante instrumente de dezvoltare sau macar de supravietuire (prin demotivarea vanzarilor).

Studiu cu posibilitati multiple de raspuns
Factorii de decizie in zona de marketing din firmele urmarite decalaru urmatoarele: 44% nu au bugete de implementare new media, 33% nu au talent si cunostinte sa gestioneze new media in timp ce 32% decalara ca au cunostinte limitate in gestionarea new media.

Proiectele noi pe zona de internet, in 90% din cei care activeaza in business-uri clasice, incepe de la formula clasica: “Angajam un student … ” si de aici dezvolta pana la a ajunge numarul 1 pe o piata pe care nu o cunoaste, nu stie cu ce se mananca, si in ce directie se indreapta, cu o investitie de 1500 – 2000 de Euro, pe care o vrea amortizata intr-o luna. Marketingul, are un var care trebuie sa mananca si gura lui ca e student si tre sa faca un ban cinstit.

Si uite asa, afacerile simple, dezvoltate intr-un mod normal, fara sa se arda etape, dupa un plan simplu dar ancorat in realitate, se transforma in baloane de sapun, duse de vand, cu o rezistenta cel putin egala cu coaja de ou supusa la testul ciocanului pneumatic.

Cuvantul de ordine pe timp de criza este compromisul. Compromis de la calitate, de la gestionarea resurselor, de la respectul fata de imaginea business-ului pe care-l conduci. Compromis fata de angajati, fata de colaboratori, fata de parteneri, fata de furnizori, fata de clienti.

Ce afacere e aia din care nu castigi din prima zi si nu-ti amortizezi cheltuielile in prima luna?

‘rati ai dracu’ cu internetul vostru!

Unde au plecat clientii

Vineri, Aprilie 24th, 2009

Am auzit ca in Ianuarie 2009, s-au realizat bugete de aproximativ 25% din Ianuarie 2008. Multe firme din alte domenii au scazut cu 75% din ceea ce au facut in aceeasi perioada din 2008. Multe firme s-au inchis. Multi angajati si-au pierdut locurile de munca. Multi nu-si mai pot plati ratele la banci.

Problema nu este “Daca” ci “Cat? si De ce?”

CAT: sunt industrii, in care s-a scazut foarte mult pentru ca tot in cazul lor s-a crescut aberant.
DE CE: Constructii, Auto, Creditare, Retail, sunt zone ale economiei in care cresterile au fost atat de mari incat nu avea cum sa nu existe un recul la fel de abrupt. S-a produs prea mult, la marje de profit enorme pentru orice economie, pana cand acul vitezometrului a ramas blocat constat in zona rosie.

In publicitate se intampla la fel. S-au facut si s-au scos bani din cel mai prost continut posibil, din cele mai aberante idei de business offline si online, incat cine doreste in momentul actual calitate, responsabilitate si respect e luat la nuiele. Calitatea produselor online si offline (clasice – TV, print, radio) a ajuns atat de scazuta incat si targeul principal al acestora (ca volum) a ajuns la un IQ jenant.

Piata de publicitate isi va reveni, in momentul in care atat din partea clientilor cat si din partea agentiilor si regiilor se va revarsa un val de responsabilitate. Cand agentile vor reprezenta interesele clientilor nu doar interesele departamentelor financiare proprii. Cand branding-ul va fi inlocuit de action, cand produsul publicitar se va transforma in arta si va avea valoare culturala nu doar financiara.

Clientii nu au plecat. S-au reorientat catre zonele cu produse mai bune calitativ, sau mai ieftine la o calitate normala. Parte din clientii din turism s-au orientat catre zona online. Au vazut ca la un pret mai bun, pot avea aceleasi conditii daca isi cumpara singuri.
Clientii din imobiliare stau in astptare, pentru ca s-au trezit ca plateau un pret unflat pe care il alimentau ei insisi cu graba cu care cumparau absolut orice.
Clientii din Auto s-au reorientat catre masini la preturi normale, in unele cazuri cu discount-uri de pana la 25%
Clientii produselor bancare si-au dat seama ca daca nu-si pot permite sa stranga bani pentru vacanta, cu atat mai putin vor avea sa plateasca un credit special pentru asa ceva. Si-au dat seama ca al 3-lea DVD in casa nu e obligatoriu. Si-au dat seama ca plasmele se ieftinesc in fiecare luna. Si-au dat seama ca pretul la case poate fi negociat, uneori cu mult succes.

Doar clientii de publicitate si-au dat seama ca aici trebuie sa lucreze profesionisti, si nu orice var, verisoara, nepoata sunt calificati in asa ceva. Si dintr-o data, se pare ca fluxul de cash in zona privata s-a redus la 50%.

Daca nu invatam nimic din criza asta, degeaba trecem prin ea. Si pana nu ne insusim si nu punem in aplicare ce am invata din criza, ne vom adanci si vom fi multumiti ca si totusi, se poate si mai rau.

Criza pe scurt

Marti, Martie 24th, 2009

Oricat de mare si de grea e criza, nu poate sa-ti ia “ceea ce esti”!

Pareri de rau pe timp de criza

Marti, Martie 24th, 2009

Discutie personala cu un “gigel” de la care probabil ca Mugur Mihaescu s-a inspirat cand a creat personajul Garcea. Sau invers. Cand Garcea l-a creat pe Mugur Mihaescu.

– Am luat o casa. “Douasutecinj de mii”. Intelegi?! Am bagat inca o suta zece mii. Intelegi?!
– Da, zic eu oarecum intelegator.
– A vrut unu s-o ia dupa sase luni cu 550.000. Intelegi?! Nu am dat-o. Intelegi?!
– Da, zic eu oarecum mirat?!
– E … acum as da-o si cu “douasu de mii”. Intelegi?! Da n-o mai ia nimeni. Vezi? De aia e criza.
………………………………
– Da cat e terenul la voi?
– 650 Euro metru patrat. E la 3 minute de metrou si la 3 minute de piata. Si io am vrut confort.
– Aha … deci daca era la 6 minute de metrou si la 6 minute de piata, costa 325 Euro metru patrat?!?!?!
– Amice … esti idiot!

Aha … deci criza e atunci cand fraierii care au cumparat scump nu pot sa vanda mai ieftin! Sa nu-ti vina sa plangi?!