Posts Tagged ‘clown’

Geniali in fiecare zi

Duminica, Martie 28th, 2010

…sau aproape.

O datorie achitata prin acest post. Cum spuneam in penultimul post, recunoasterea unui lucru bine facut nu prea ne sta in caracter, atata timp cat el nu e facut de noi. Exista premii, topuri, clasamente, nominalizari, menite sa scoata in fata pe “cel mai cel” dintre cei mai buni. Exista interese si exista subiectivism. Totul facut sa scoata in evidenta exemplele demne de urmat de catre turma adormita a fanilor.

Fanii la randul lor, fiinte demne de mila la o mai atenta analiza, oameni care-si dau parte din bani pentru a vedea de ce presa a numit-o pe x cea mai sexy sau pe y cel mai dotat, nu mai au interesul sa verifice sau sa analizeze corectitudinea topurilor respective.

Dar … pe scurt, intr-o lista oarecum superficiala, incerc sa nominalizez aici cativa oameni pe care-i consider geniali, de fiecare data cand ii vad. Julia Roberts, Hugh Grant, Anthony Hopkins, Jack Nicholson, Morgan Freeman, Jean Reno, Gerard Depardieu, Al Pacino. Aici am sa las paragraful deschis si am sa adaug nume pe lista. Mai mult, poate am sa deschid chiar o pagina cu lista asta si eventual am sa dau si exemplele.

De fapt ce voriam sa spun? Cei de mai sus nu sunt geniali in filme care au spart box-offce-ul (sau sunt si acolo). Eu incerc sa-i apreciez in filme simple, cu incasari probabil modeste, considerate esecuri de catre cei care fac topurile celor mai bune filme. Ultimul exemplu, pentru ca de la el am plecat, Notting Hill, in care Julia Roberts si Hugh Grant fac un cuplu fabulos. Oamenii de mai sus reusesc sa exprime o naturalete, uluitoare in cele mai multe situatii. Medici, piloti de avioane, curve sau preoti, piloti de formula 1, bolnavi de cancer, orbi, betivi sau inapoiati mintali, indiferent de rolul pe care-l joaca, reusesc sa exprime si sa scoata maximul de dramatism dintr-un rol in care sunt obligati sa joace viata oamenilor normali.

Ei care in viata de zi cu zi sunt milionari, ei care ar putea avea oricand ce si-ar dori, mai putin liniste si probabil prieteni, ei reusesc sa se transpuna intr-un mod miraculos in personaje imortalizate pe o banda de celuloid. Sau mai nou, in semnale digitale binare, care prin definitie, ar distruge vraja si poezia artei. Naturaletea devine in zilele noastre dovada genialitatii.

Noi care in fiecare zi jucam un rol, al subordonatului devotat sau a sefului atoatestiutor (asa zice dex ca se scrie), noi care in fiecare zi, al amicului pe umarul caruia plangi sau al clown-ului care “il face pe sef sa rada”, am uitat ce inseamna sa fim naturali, adevarati, sinceri. Avem intotdeauna ceva de dovedit, dar nu ce vrem noi, ci ceea ce asteapta ceilalti de la noi. Deci, ca sa fii genial, trebuie neaparat sa joci un rol.

Joaca clownule¬† … Joaca!