Posts Tagged ‘Avatar’

Cel mai cel …

Luni, Martie 8th, 2010

si nevoia de repere. Sfarsitul si inceputul de an de regula presupun improspatarea reperelor. Cel mai bun fotbalist, cea mai frumoasa femeie, cel mai bun film, cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel.

Am mai atins subiectul de cateva ori in diferite forme. Acum, starnit de premiile Oscar, incerc sa sintetizez putin ceea ce ma macina.

Multa lume astepta ca Avatar (l-am vazut) sa castige Oscarul. 300 milioane USD productie, 200 milioane USD promovare, 28 milioane USD incasari in prima zi. Practic, la banii astia aproape ca si-a cumparat (sau a incercat sa-si cumpere) Oscar-ul Da … a fost un film ok, animatie, efecte speciale facute de calculatoare ultra performante, peisaje generate sau modificate. O poveste slabuta, cu un final asteptat, a dus totusi filmul in zona de discutii.

Plecand de la premisa ca nu conteaza cat de bun esti, conteaza cat de bine te promovezi, Avatar a creat destule asteptari dar si controverse, pentru a strange o gramada de “pauperi” la vizionare.

Profitand si de intrarea puternica a cinematografelor 3D in optiunile de petrecere a timpului liber, Avatar a dat tunul dorit. Dar atat. Ce are totusi asta de-a face cu valoarea? Ce-l face valoros in afara de “niste” efecte speciale si un exercitiu reusit de promovare? Nu darama bariere si as putea spune ca nici nu creaza tendinte trenduri.

Personal, consider ca Razboiul stelelor (1977) si Matrix (1999) au reprezentat momente de (R)evolutie in cinematografie. Atat in zona efectelor speciale, cat si din punct de vedere al scenariului. Filmele au avut o poveste “inchegata”, o executie fabuloasa din punct de vedere tehnic si in plus, parca mai putine auto-“laude” venite din zona de cronica de entertainment.

Nu am vazut “The Hurt Locker” dar alegerea unui film cu buget normal, in detrimentul unei bombe de marketing, nu poate decat sa ma multumeasca. Din punctul meu de vedere, nici un film nu merita 500 milioane de dolari. A .. daca-l vedem ca pe o afacere, da. Dar pana la urma filmul este o arta. Si a da valoare unui film doar prin prisma investitiei, mi se pare gresit. Nimeni nu stia ce e, dar toata lumea stia cat a costat.

Acelasi lucru il vad prezent din ce in ce mai mult in viata de zi cu zi. Masinile, prin Logan si mai nou prin Duster, tind sa devina ceea ce ar trebui sa fie de fapt. Niste “unelte” cu o utilitate clara. Minimalista. Si daca se intampla ca la banii aia, sa si arate ok …

Nu stiu daca varsta e cea care ma face sa caut valoarea, si utilitatea in detrimentul imaginii si perceptiei celorlalti, dar cred ca incet incet ne indreptam spre o dezvoltare mai sanatoasa si mai valoroasa a caracterelor. NU TOUL este publicitate. Nu totul este imagine. Conteaza mai mult utilitatea, bunul simt si eficienta.

Felicitari “The Hurt Locker”! – ca despre el ar fi trebuit sa fie vorba.

Ce lume trista …

Miercuri, Ianuarie 6th, 2010

Imi tot aduc aminte de intamplarea asta si nu ma rabda inima sa nu o povestesc. Pe 2 Ianuarie, impreuna cu un alt Cristi, si fiecare cu cate un copil, am hotarat sa-i ducem la film. Imax. Avatar.

In inocenta noastra am ajuns ca doua floricele (+ doi boboci) in AFI Palace Cotroceni. Primul hop a fost parcarea. Cu mare noroc am gasit eu la -1, el la +1. Intr-un final ne-am intalnit si de aici a inceput nebunia.

Ceea ce din parcare nu se vedea, se vedea inauntru. Atata lume, pe 2 Ianuarie intr-un mall, nu reusesc sa-mi dau seama ce ar putea cauta. Ma rog. Pentru noi care eram cu un scop nobil acolo (distractia copiilor) reusesc sa gasesc o scuza. Ce nu inteleg este cum poti pe 2 ianuarie sa iesi din casa, si sa mergi sa mananci de la McDonalds?! Sau de la KFC (?!) Cum poti sa iesi din casa, sa stai la o masa singur, pe pasarela aia si sa mananci pizza?

Cum poti sa mergi pe 2 ianuarie si sa te inghesui pe un patinoar arhiplin? Cum poti sa o iei pe 2 ianuarie sa te plimbi prin magazine in mall (ca de cumparat chiar nu cred ca poate fi vorba)?!

Pana la urma, nu am mai ajuns la film pentru ca am inteles ca se dadeau biletele doar cu programare, si atata lume la o coada, nu am mai vazut de pe timpul lui Ceausescu.

Oare noi nu reusim sa ne gasim alte distractii in afara de mall-urile astea imbecile? Atat de tristi si de obtuzi suntem? Sau atat de tristi si de obturzi ne vor cei care ni le baga pe gat. Lyon-ul are un singur mall. Nici in Viena nu am reusit sa gasesc mai multe.

Si apropo … ca tot a venit vorba de Lyon. Cand spuneam ca Lyonezii (sau cum se scrie) pareau foarte relaxati, prea putina lume ma credea. Si cu toate asta, uite ce zice un studiu aici. “Locuitorii orasului Lyon sun cel mai putin stresati din lume”. Si zau ca intre McDonalds-ul nostru si Baguette-le lor, prefer “LE BAGUETTE”