Posts Tagged ‘amintiri’

Axioma 28 – prezentul simplu

Luni, Iunie 15th, 2009

Intre amintiri si aspiratii, exista un singur obstacol – PREZENTUL!

Placeri uitate

Sambata, Ianuarie 17th, 2009

In fiecare zi, saptamana, an, descopar sau redescopar anumite placeri. Uneori sa merg prin ploaie, sau sa ma uit cum ninge, sau sa privesc porumbeii, sau … aia cu lacul e veche, sau … Multe sunt placerile pe care le-am descoperit, incercat si chiar uitat.

Azi am redescoperit o placere fina, doar pentru cunoscatori. Cititul a fost intotdeauna una dintre cele mai mari placeri ale mele. Acum, de cand cu vremurile moderne, am lasat la o parte cartile si am folosit internetul. 80% din ce am citit in ultimii 3 ani, a fost in format electronic.

Azi, pe strada Edgar Quinet, in libraria Caruresti, am redescoperit mirosul de carte si aroma de ceai. In toata viata mea am fost inconjurat de carti. De cate ori am avut ocazia am intrat in librarii si am urmarit ce a mai aparut nou. Azi, mai mult ca niciodata, Carturesti, mi-a trezit amintiri peste care umbrele trecutului se asternusera, plus un strat de praf gros de doua degete.

Mi-am promis ca saptamanal, am sa trec pe aici, doar sa simt aromele de ceai si carte. Deci Edgar Quinet, Carturesti, Ceai, Carti, Amintiri

Povestea lacului

Miercuri, Octombrie 29th, 2008

De 2 ani, cunosc un lac. E mare si e “artificial”, de acumulare, cum se lauda inginerii cu cunostintele lor. Economistii il identifica, ca pe o acumulare de apa, cu potential energetic, capabil sa lumineze x locuinte. Eu il vad altfel .

De cateva ori pe an, cate 2 dimineti ma trezesc si primul lucru pe care il vad e lacul.

Lacul are personalitate. Cad vrea el e gri. Un gri malos, care te face sa crezi ca in el ajung, de sus din munte, toate grijile si problemele omenirii.

Uneori e verde, un verde deschis, semitransparent, care lasa la vedere bancuri de pesti, sau poate fuioare de vise. Sau poate ca fiecare vietate e doar o idee lasata sa innoate in asteptarea mintilor demne sa le prinda. Multi chemati, putini alesi.

Uneori e albastru. In lac vezi cerul. Nori de vata, putesc pe lac, chiar daca tu-i vezi pe sus pe cer. Se intampla sa nu-ti dai seama exact daca nu cumva lacul se oglindeste in cer. Care-i lacul, care-i cerul?
Mai agitat sau mai linistit, mai tulbure sau mai limpede, Lacul isi spune povestea oricui are timp si placere sa asculte, asa cum batranii garboviti de povara anilor iti povestesc scene din viata lor. Toate incep cu “A fost o data….”. Ca sa vezi si sa intelegi lacul, asa cum e, trebuie sa-ti golesti sufletul de toate poverile, sa-ti linistesti mintea, sa-ti calmezi rasuflarea.

La ceas tinar, de zi neinceputa, Lacul ofera rasarituri unice. Cand ziua e batrana, apusul se reflecta in oglinda lui ca fatza printesei din povestile bunicilor. Apusul incepe ca un foc in munti si se termina ca un disc de aur in oglinda apei. Lacul pastreaza secrete si cheama amintiri. Lacul te accepta asa cum esti si iti sopteste linistea, indiferent de anotimp.

Despre lac sunt povesti cu iz de legenda. In fata lui esti mic, chiar daca la inceput, lacul a fost doar o picatura. Cei mai batrani spun ca a fost de fapt o lacrima. Fiecare are lacul lui. Eu l-am gasit pe-al meu.