Posts Tagged ‘afaceri’

Despre genialitate

Marti, Martie 16th, 2010

Se spune ca geniile sunt recunoscute abia dupa moarte. Este modul nostru de a ne simti bine. Nu putem recunoaste valoare indiscutabila decat atunci cand nu ne mai pune in pericol imaginea despre propria valoare. Sau … rezultatele geniale, nu sunt apreciate la justa lor valoare, decat mult timp dupa ce au fost produse si lumea nu mai poate fi oprita sa vorbeasca despre asta (promoveze)

Parerea mea despre americani este extrem de proasta. Apreciez la ei insa un anumit mod de gandire conform caruia nu conteaza ceea ce faci, important este sa faci bine. Daca reusesti sa fii cel mai bun in ceea ce faci inseamna ca ai reusit. Putini insa reusesc sa-si faca treaba foarte bine, sau de fapt sa faca VIZIBILA treaba facuta foarte bine. Poate datorita lipsei de expunere pe care o au, poate datorita faptului ca noi, la randul nostru, suntem incapabili sa recunoastem de fiecare data cand un lucru este realizat exemplar. Pentru ca fiecare dintre noi consideram ca meritam sa primim (doar sa primim) produse si servicii realizate exemplar de ceilalti.

Nu lauzi omul de la curatenie care matura sau spala impecabil pe jos. Si nici mecanicul de locomotiva care te aduce la timp. Sau poate soferul de taxi. Eventual lasi un bacsis pentru ca “asa se poarta” si pleci mai departe, fara sa te gandesti vreo clipa ca oamenii respectivi si-au facut treaba in mod exemplar.

De fapt, daca ne uitam mai bine, vom vedea ca acest concept de “treaba facuta exemplar” creste ca cerinta cu cat mergem mai jos spre originile procesului. Daca e praf pe birou dimineata este mult mai grav decat daca noi, fiecare dintre noi (care suntem mai sus pe scara “evolutiei”)  mai tragem un chiul. Cu cat urcam spre sferele mai inalte, cu atat necesitatea de a face treaba exemplar se transforma din obligativitate in “doar o posibilitate”.  Mai mult decat atat, cu cat cei de mai jos fac mai mult decat li se cere, cu atat mai mult cei de mai sus vor avea de facut mai putin decat li se cere. Si daca acestia din urma gresesc / gresim, e vina altora.

De aici vine un alt “pacat” al nostru, al fiecaruia dintre noi. Lipsa de comunicare. Nu mai putem comunica, pentru ca suntem prea preocupati sa atragem atentia, sa aratam cu degetu. Eventual sa impungem aerul amenintator. Lipsa de comunicare se pare ca duce la anchilozarea gatului, atata timp cut nu mai putem intoarce capul sa putem vedea ce a fost inainte. Cand s-a transformat potentialul succes in actualul esec. Cand am inceput sa pierdem din elan, din ambitie, din dorinta? Cand am inceput sa ne preocupe mai mult succesul viitor decat cel de zi cu zi? Succesul final este suma succeselor de fiecare zi.

Raspunsul il gasesc intr-o replica dintr-un banc semi-genial “A … am uitat sa-ti spun: SUS e DEMOCRATIA! JOS e FUTAIUL”

Si pentru ca postul asta s-a lungit prea mult, si nu am spus ce vroiam, doar anunt ca urmatorul post este despre GENIALITATEA de zi cu zi! – generat de “Notting Hill”

Afaceri pe datorie sau boala economiei nationale

Miercuri, Martie 10th, 2010

N-am bani dar fac afaceri. Celebra productie americana “Others people’s money” surprindea un model de business valabil inca (de fapt in plin avant) in anii 90. Sa faci afaceri cu banii altora. Finantarea business-ului propriu cu alti bani, este insa o morisca plina de capcane. Si capcanele sunt cu atat mai periculoase cu cat numarul intermediarilor creste.

Hai sa luam orice industrie de la noi, si vom vedea ca nimic nu se mai face cu banii jos. Totul este perfect pana cand insa lantul se fisureaza. Ex.  Producatorul da marfa la intermediar 1 si incaseaza banii la 15 zile. Intermediar 1 da marfa la 3 intermediari si incaseaza de la fiecare la 20 de zile. Intermediarii de nivel 2 dau marfa in cel mai bun caz la magazin care plateste marfa la 25 de zile. Uneori si magazinul vinde pe datorie. Pentru ca vinde la en detail.

Desi magazinul vinde si incaseaza banii, nu plateste la 25 de zile. Plateste la 30 de zile. Si intermediarul 2 la intermediarul 1 mai intarzie si el si intermediarul 1 la producator intarzie si el. E … Producatorul se aprovizioneaza cu marfa cu plata la termene din ce in ce mai mari. Si tot asa … la un moment dat in timp, undeva, o za din lantul producator – vanzator – client final, se rupe si de aici incepe tavalugul blocajelor.

Sunt companii care vand si dau termen de incasare 45 de zile si chiar 60 de zile. Si pe deasupra, accepta si incasarea cu intarziere. Si daca intrebi spun ca “pai altfel nu se vinde”. Problema cea mai mare este ca ciclul de productie este mult mai mic decat ciclul  de incasare / decontare. Si undeva, toate aceste intarzieri programate, devin insuportabile pentru cineva. Pentru ca lantul se uzeaza si se rupe.

In acelasi timp apare o anomalie. Numarul de persoane care produc este din ce in ce mai mic, in timp ce numarul persoanelor care se ocupa de distributie, vanzare, promovare, este din ce in ce mai mare. Asa cum un raport dezechilibrat intre angajati si pensionari pune presiune prea mare pe sistemul de asistenta sociala, la fel de nesanatos este si un raport dezechilibrat intre producatori si “auxiliari” (personalul din distributie, vanzare si promovare).

O alta anomalie este ca productivitatea muncii a crescut mult mai repede decat populatia si nevoile acesteia, si chiar mai repede si mai mult decat “creearea artificiala” de nevoi. In acelasi timp durata de viata a bunurilor a scazut mult mai mult decat a crescut venitul celor care ar trebui sa schimbe bunurile uzate moral si/sau fizic.

Dezvoltarea cu orice pret si uneori in directii gresite, face ca ceea ce traim in perioada asta sa ne nasca multe semne de intrebare. Cat de pregatiti suntem pentru criza generala? Cat de pregatiti suntem pentru criza personala? Cat de pregatiti suntem pentru criza celor de langa noi? Daca toata lumea face afaceri cu banii altora, de ce noi suntem cei care platim inainte de a beneficia de ceea ce cumparam?

Deci, cand veti mai vrea sa faceti afaceri cu banii altor oameni, sa va ganditi ca s-ar putea rupe lantul la voi. Si inainte de a da vina pe altii uitati-va la voi si faceti analiza corecta.

Sfatul LION :-)

– cauta producatorul si incearca sa cumperi direct.
– cauta pretul corect, chiar daca asta ar insemna sa consumi timp pe care oricum il pierzi aiurea.
– pretuieste utilitatea inaintea imaginii sau perceptiei celorlalti.
– foloseste-ti relatiile si cunostintele altora inainte de a te arunca orbeste intr-o actiune pe care nu o stapanesti foarte bine
– incearca sa te informezi mai mult inainte de a lua o decizie
– incearca sa te gandesti ca e foarte posibil sa nu cunosti toate aspectele unei probleme
– incearca sa te gandesti ca e posibil sa nu fii cel mai destept, cel mai frumos, cel mai devreme acasa
– INCEARCA SA COMUNICI MAI MULT SI MAI BINE CU CEILALTI! POTI AVEA MARI SURPRIZE SI FOARTE MULT DE CASTIGAT!

Despre afaceri

Vineri, August 21st, 2009

In lumea afacerilor minciuna si tacerea sunt mult mai pretuite decat comunicarea si sinceritatea. Parerea mea …

Mitul afacerilor mici cu castiguri mari

Marti, Mai 5th, 2009

Managerul roman, a auzit o chestie. E criza si o sa dureze. A citit el in Click si in CanCan. Libertatea doar i-a intarit impresia, cand a povestit de ala care s-a aruncat de pe bloc pentru ca nu si-a mai putut plati datoriile. A scuipat in san, a zis un “Doamne Fereste” printre dinti si a trecut la planul de criza. Si atunci a luat decizia pe care o stia el. REDUCEREA COSTURILOR. Asa a auzit el ca se face la case mai mari. Nu a avut timp sa asculte despre eficientizare. A trecut direct la reduceri.

Cum se face asta? Pai e simplu. Firmele care aveau departamente IT le-au injumatati. Cele care nu aveau ce sa injumatateasca, le-au desfiintat. Stiti voi, IT-istii sunt aia care stau toata ziua cu nasul in calculatoare si nimeni nu-i poate verifica. In acelasi timp, sunt aia care au salariile de la angajare, sau cei carora salariile le-au crescut cel mai putin.

Dupa aia, au renuntat la aia care le faceau site-urile. Au dat de 4 ori cate 300 de euro unor studenti sa le faca site-uri ieftine. Si au auzit ca le “pun in site si SEO” asa cum au aia cu site-uri mari. Acum, dupa 8 luni si multi nervi, nici site-ul nu merge si nici de studenti nu mai da. A incercat la o firma dar i-au cerut 1000 Euro pe site-ul lui. Si el deja a dat 1200 de euro pe o chestie care deja ii aduce deservicii. Si nici nu e dispus sa dea 2200 Euro pentru un site.

Si oricum. El mai are niste proiecte si vrea sa-si mute toate operatiunile in online. Ca ar vrea sa renunte si la aia de la vanzari. Sau macar sa-i injumatateasca. Au inceput sa castige mai mult decat el, MANAGERUL. Ce daca ei fac vanzarile?! Firma e a lui si el tre sa castige. Aia ce naiba vand? Uraniu?

Deci … pe timp de criza, Managerul Roman, renunta la cele mai mici cheltuieli (IT) si la cele mai importante instrumente de dezvoltare sau macar de supravietuire (prin demotivarea vanzarilor).

Studiu cu posibilitati multiple de raspuns
Factorii de decizie in zona de marketing din firmele urmarite decalaru urmatoarele: 44% nu au bugete de implementare new media, 33% nu au talent si cunostinte sa gestioneze new media in timp ce 32% decalara ca au cunostinte limitate in gestionarea new media.

Proiectele noi pe zona de internet, in 90% din cei care activeaza in business-uri clasice, incepe de la formula clasica: “Angajam un student … ” si de aici dezvolta pana la a ajunge numarul 1 pe o piata pe care nu o cunoaste, nu stie cu ce se mananca, si in ce directie se indreapta, cu o investitie de 1500 – 2000 de Euro, pe care o vrea amortizata intr-o luna. Marketingul, are un var care trebuie sa mananca si gura lui ca e student si tre sa faca un ban cinstit.

Si uite asa, afacerile simple, dezvoltate intr-un mod normal, fara sa se arda etape, dupa un plan simplu dar ancorat in realitate, se transforma in baloane de sapun, duse de vand, cu o rezistenta cel putin egala cu coaja de ou supusa la testul ciocanului pneumatic.

Cuvantul de ordine pe timp de criza este compromisul. Compromis de la calitate, de la gestionarea resurselor, de la respectul fata de imaginea business-ului pe care-l conduci. Compromis fata de angajati, fata de colaboratori, fata de parteneri, fata de furnizori, fata de clienti.

Ce afacere e aia din care nu castigi din prima zi si nu-ti amortizezi cheltuielile in prima luna?

‘rati ai dracu’ cu internetul vostru!

Despre manageri, management, angajati si alte instrumente

Luni, Aprilie 13th, 2009

Suntem o tara de manageri. Daca numaram firmele pe care statul vrea sa le impoziteze cu acel impozit forfetar, vom descoperi ca in medie fiecare firma are vreo 2-3 angajati

Asta ar insemna ca, undeva, fiecare al treilea om “activ” e manager. Asa sa fie oare?

Ce inseamna sa fii manager? Sunt zeci, sute de definitii. Parerea mea e ca manager nu e cel care stie sa gestioneze bani. Manager e in primul rand cel care stie sa gestioneze cea mai importanta resursa a unei companii: OAMENII.

Sa fii manager inseamna sa poti scoate dintr-un om, tot ce e mai bun in el. Poate chiar mai mult decat crede el ca e in stare sa faca. Inseamna sa scanezi posibilitatile de exprimare ale fiecarui om, sa il asezi acolo unde poate sa dea maximul din ceea ce poate, atat fizic cat si psihic.

Sa fii manager inseamna ca in foarte multe situatii, sa ai puterea sa te interesezi la cel care raspunde de anumite faze, care ar fi cea mai buna posibilitate de a continua. Managerul mixeaza toate trasaturile, inclinatiile, talentele si posibilitatile personale de exprimare ale fiecarui om din subordine. Managerul primeste informatiile, le aseaza pe masa, le alege pe cele utile si da directia. Si o face cel mai bine atunci cand decizia e luata impreuna cu oamenii din subordine.

Bill Gates, Larry Page, Sergey Brin, Steve Jobs, sunt oameni care s-au bazat pe forta, inventivitatea si creativitatea oamenilor pe care i-au angajat pentru a le dezvolta ideile cu care au intrat in afaceri. Au avut stiinta sa gestioneze eficient, absolut toate calitatile oamenilor cu care au intrat in contact, in relatie patron/manager vs angajat. Toti au stiut sa asculte, au fost capabili sa inteleaga si sa adopte ideile celor cu care au discutat. Nu cred ca a spus unul dintre ei: “faceti asa ca io sunt seful si io am bagat banii in asta”

Plecam de la vechea dilema: ce a fost inainte, Oul sau Gaina? Transformam si intrebam: ce a fost inainte? Omul sau Banii? Cum apreciem angajatul? In functie de banii cu care-l platim sau in functie de valoarea pe care o poate crea?

Sunt oameni pe care daca nu-i folosesti eficient, creativ, profesionist, ii blazezi. Ii faci constienti de faptul ca cele 8-9-10 ore/zi in care stau la serviciu, sunt obligatia lor si dupa aceea isi recapata libertatea.  Oamenii merg sa munceasca, pentru a castiga bani, pentru a face ceea ce-si doresc in timpul liber. Timpul liber care inseamna atat de putin, incat se gandesc la el inclusiv atunci cand muncesc. Si muncesc pentru a castiga bani, pentru a face ceea ce-si doresc in timpul lor liber. Timp liber care …. Nu vi se pare ca e un cerc vicios din care nu castiga nimeni, ba mai mult, pierde toata lumea? Nu vi se pare ca oamenii de care sunteti inconjurati, abia asteapta sa plece acasa? Nu vi se pare ca oamenii din jurul vostru se gandesc la vacanta si la problemele care nu au nici o legatura cu serviciul?

Si daca vedeti asta, ce faceti pentru a indrepta greseala?! Ca doar sunteti/suntem manageri.

Google si Yahoo in Romania…

Sambata, Februarie 28th, 2009

Nu e vorba de nici un esec. Piata romaneasca este mult prea mica si prea nedezvoltata si neatractiva atat pentru Google cat si pentru Yahoo. De ce spun asta? Pai hai sa ne uitam putin la netul romanesc.

Site-urile noastre sunt atipice pentru ei. Continut duplicat, spam, semi-pornografie, in general continut usurel, care pentru ei este neinteresant. Ei trebuie sa aduca in site continut bine scris, original si pentru asta colaboraza cu publicatii prestigioase din tarile unde sunt prezenti. De la noi ce sa ia? Fata de la pagina 5? Nu poti monetiza pe internet premiile pe care le dai ca sa-ti ia lumea ziarul.

Continutul articolelor din presa noastra este preponderent negativ/negativist. Prea multe scandaluri, prea multe injuraturi, prea multe interese pro sau anti. PREA MULT CONTINUT PROST!

Atat Google (mai devreme) cat si Yahoo (mai acum un an) au testat marea cu degetul. Posturile “acordate” Romaniei, “consultant pentru piata locala” (in cuvinte mai pe intelesul tuturor) cu durata fixa (6 luni maxim 1 an) presupuneau de fapt munca de culegere de informatii si identificare de potentiale colaborari in cazul in care s-ar fi decis sa intre in Romania.

Ce poti sa spui despre internetul romanesc din afara cercurilor de interese? “Pai … ar fi …la un anumit nivel …. cateva site-uri ….. oameni cu idei ….. tineri care …. investitori …. valoarea atrasa de  ….. comert online …. vanzari online ….. daca telefonia …. internetul mobil ….. numar de vizitatori … ”

E greu. E greu de definit sau de imbracat in haine frumoase, interesele pe termen scurt ale investitorilor din zona online. Oricate MBA-uri ai avea, oricat de cunoscut ai fi, oricata scoala ai avea, e greu sa faci o imagine atractiva pentru cineva care ar veni sa o ia de la zero in Romania si mai mult, sa incerce sa devina numarul 1 in zona asta.

Cum ar fi sa vina X sa spuna, “Buna ziua, reprezint Google/Yahoo si  ma intereseaza sa preiau o parte din stirile Dvs pe pagina Google/Yahoo. Astfel veti deveni principalul provider de informatii pe domeniu y. Raspunsul: Pai da mai Moshule, da noua ce ne iese la treaba asta?! – Pai va creste cota de piata … imagine …  – Lasa, Lasa! Io vorbesc de o maslina, o branzica buna. Stii tu despre ce-i vorba. Pe firma, no problem. Facem noi un contract de 10.000 euro pe luna, ca vorba aia aveti de unde si luati cate stiri vreti (da nu mai mult de 10 pe zi) la 3 ore dupa publicarea lor la noi. Dati 250 de caractere si link la noi.” Nu e deprate de orice discutie care ar avea loc in lumea reala.

Deci: ce tip de continut si cu ce publisheri credeti voi ca ar putea lucra Google sau Yahoo in Romania?

Despre parteneri si parteneriate

Joi, Februarie 19th, 2009

Basically, “Partener” se refera la modul in care o persoana este in raport cu alta persoana cu care participa la o actiune comuna. Indiferent in ce directie se indreapta acea actiune, ea este comuna si drumul partenerilor este acelasi. Intr-o relatie de parteneriat, nu exista nimic singular. Exista castig comun, actiuni comune, pierderi comune, efort comun, interese comune, resurse comune. Toate aceste elemente, luate impreuna, reprezinta un intreg indiferent de aportul fiecaruia.

Poate ca unul este cu banii, dar celalalt este cu munca. Poate ca unul e cu ideea si celalalt/ceilalti o pune/pun in practica. Exista elemente pe care e greu sa le cuantifici. Exista perioade in care raportul de resurse alocate de fiecare dintre parteneri este diferit. Exista insa intelegere si comunicare care sunt OBLIGATII pentru parteneri si care nu au nimic in comun cu valoarea sau gradul de implicare al fiecarui partener.

Parteneriatul reprezinta poate cea mai grea modalitate de lucru. E greu sa treci de vanitate, invidie, intelegere, cunostinte, pentru a intelege si a face parte dintr-un parteneriat. Nu poti suprapune relatia Director / Angajat intre parteneri. Nu poti lua hotarari de unul singur, care sa afecteze intreaga structura parteneriala. Intr-un parteneriat nu poti fi introdus, esti acceptat, admis, integrat. Intr-un parteneriat nu poti sa te schimbi decat daca iesi si actionezi separat. Parteneriatul are la baza conceptul de “comun” “al nostru”.

Parteneriatul este compus din individualitati, personalitati, capacitati care se completeaza, nu care se bat cap in cap. Parteneriatul are o valoare mai mare decat valoarea contractuala. Daca intelegi ce inseamna parteneriat, poti fi parte dintr-unul. Daca nu, stai in Asociatie, Cooperativa sau alta forma de alaturare.

PS Am scris asta ca sa nu uit!

Axioma 12

Luni, Ianuarie 26th, 2009

Contrar tuturor opiniilor, nu exista asemanare intre conceptul de “afaceri” si Fat Frumos! (Formulare suplimentara: De la Fat Frumos incoace, nu s-a mai inventat nimic asemanator, care sa creasca intr-un an cat altii in 7)

Mersul afacerilor

Miercuri, Noiembrie 26th, 2008

Asa e afacerea. Apare ca idee, continua ca plan, se naste din investitie, se hraneste din dezvoltare, creste cu timp si bani, munca si daruire, infloreste din alte investitii si alte idei si cu putin noroc, daca asta vrei, ajungi sa o vinzi. Fiecare zi, fiecare etapa, are la baza munca si bani. Nu poti sa sari peste etape, nu poti sa ocolesti, decat daca faci afaceri cu statul.

Si nu, banii nu vin peste noapte. Asta e secretul. Daca nu cunosti secretul, crezi ca pur si simplu ai avut ghinion. Asa suntem noi, mereu dam vina pe ceilalti.

Axioma 6

Miercuri, Noiembrie 12th, 2008

A face din rahat bici, e doar o solutie de moment!