Puterea de a recunoaste

Am anumite antipatii personale. Nu stiu de la ce vin dar le am. Sunt anumite persoane pe care nu le “inghit” dar le urmaresc. Una dintre ele este CTP. Motivele petru care nu il simpatizez sunt:
– virulenta de care da dovada uneori ca analist chemat sa analizeze anumite evenimente
– Antipatia afisata fata de anumite persoane indiferent de ceea ce se intampla
– imaginea de “om simplu” pe care o afiseaza permanent.

In rest, numai de bine. Nu-mi place dar il urmaresc. Nu e singurul. Mai sunt Mircea Badea, Ion Cristoiu si alti si alti come tatoru, analisti, editorialisti, care isi castiga banii din presa nastra.

Se intampla in anumite situatii sa fiu de acord cu ei. Atunci cand nu sunt de acord, de obicei tac din gura. M-am obisnuit sa am pareri diferite. Cand insa comenteaza clar anumite evenimente, fara insa a le da o tenta personala, JOS PALARIA!

Deci, RECUNOSC! Articolul/editorialul “O diversiune periculoasa” este un punct de vedere cu care CTP ma surprinde, pentru ca nu ma asteptam sa-l vad la el. Am avut impresia ca daca nu se va alatura hoardelor de personalitati care il fac pe Becali victima, macar o sa taca. Prezentarea Clanului Becali impotriva statului de drept, reprezinta un punct de vedere pe care-l impartasesc. Tendinta pe care o avem de acceptare a unei justitii paralele, face din noi, sclavii frustrarilor personale. Oare chiar am vrea sa traim intr-o lume in care Justitiari sa fie fratii/verii Becali?

Tags: , , ,



Leave a Reply

*