Tara arde si eu ma “duc” la lumini

De fapt am fost. A trecut! S-a dus!

Asa cum spuneam, perioada asta plina de pasiuni politice, m-a prins si pe mine mai mult decat as fi vrut. Doar ca finalul m-a prins departe de tara, intr-un loc in care traditiile si istoria isi dau mana. Modernul si arhaicul reusesc intr-un fel doar de ei stiut sa convietuiasca. Pizza, Quiche-ul, tartele, kebab-ul, si hot-dog-ul, sunt prezente permanente pe strazile din Lyon, in special in momentele in care lumea iese la plimbare.

Am cunoscut Lyonul noaptea si am cunoscut Lyonul ziua. Pe ploaie, pe soare si pe racoare/frig.  Am sa incerc sa creez cateva episoade, in care sa incerc sa surprind ce mi-a placut si ce nu mi-a placut in Lyon, in care sa incerc sa arat fata spectaculoasa a unui oras important din Franta dar si modul absolut relaxat in care lumea a invatat sa traiasca.

Despre zbor, un singur lucru. Am vazut pentru prima data un “curcubeu rotund”. A fost acel moment in care daca nu esti acolo, daca nu il traiesti, nu ai cum sa il crezi.

Imaginea e surprinsa pe geamul avionului si este proiectia pe nori a avionului inconjurat de lumina soarelul sau … . Oricum, a fost spectaculos si imaginea asta ne-a insotit cam 30 de minute.

Aterizare frumoasa, usoara, ploaie si 4 grade Celsius. Trecerea pe la “pasapoarte” simpla si fara senzatia aia tampita pe care o am de fiecare data cand aterizez la noi si am impresia ca mi se face un favor ca sunt lasat sa intru in tara.

Atat in aeroport cat si in afara lui te loveste parca acel cliseu “cata civilizatie?!” Curat, decent, linistit. Fiecare om isi face treaba cu calm si demnitate. Oamenii de serviciu nu-si tarsaie picioarele, nu striga unu la altu povestindu-si ultimele telenovele si nici nu sunt imbracati ca vai de ei, accentuind parca impresia ca munca prestata este jenanta. In mod clar suntem altfel si asta am simtit-o pe toata durata vacantei. Transportul de la aeroport se face cu o linie de autobuze foaaarte decenta, in care se urca strict in limita locurilor. Oricum circula foarte des. Autobuzele au aer conditionat si se face cam 30 de minute pana in centul Lyonului.

Prima cladire mai “interesanta” pe care o vezi este cladirea garii pentru TGV. Nu stiu de ce, dar mie mi s-a parut ca seamana cu o pana. Imi propusesem sa vin mai devreme la aeroport la plecare si sa-mi rezerv ceva timp pentru a o fotografia mai in detaliu. Speram ca si vremea sa ma ajute. Nu am reusit.

Ma opresc aici. Ca mai urmeaza multe. Am sa incerc sa pun mai mult accent pe imagini …

Tags: ,



3 Responses to “Tara arde si eu ma “duc” la lumini”

  1.   Julie Says:

    Multumim ca imparti toate aceste lucruri minunate cu noi! De abia asteptam capitolele urmatoare, cu poze cu tot!

  2.   Cristian Pirvu Says:

    Cu placere. Ma bucur ca iti place si stai sa vezi continuarea. Cand ajungem la imaginile pentru care am fost acolo …

  3.   adriana popescu Says:

    Iata o coincidenta,eu am trait un eveniment pe care l-am descris pe Facebook prietenilor mei,si am dat din intamplare de blogul tau,daca vrei ma poti gasi pe Facebook cu numele adriana popescu ,cred ca avem ceva in comun. Multumesc, Iata postarea :Draga Andreea vreau sa iti spun ceea ce am trait in data de 2 ianuarie,tu sigur vei intelege cu sufletul ceea ce am trait eu . Asadar : m-am urcat in avion in Zurich cu destinatia Bucuresti,urma sa ma intorc acasa din vacanta. In avion am inchis ochii si i-am consacrat lui Dumnezeu calatoria cu avionul,i-am dat lui toata grija acelui zbor ,toate eventualele turbulente care ar fii urmat. Nu am simtit fizic nici un raspuns,avionul a decolat si s-a ridicat foarte repede,iar eu m-am luat la vorba cu fii-mea,nu m-am mai uitat pe geam pentru ca avionul se ridicase atat de sus incat nu mai puteam admira muntii superbi,se vedeau doar norii. Asta pana cand o fata de pe scaunul din fata mea l-a facut atent pe baiatul cu care era la ceea ce vedea ea pe geam,si atunci m-am uitat si eu. Si era un curcubeu rotund pe nori ,un curcubeu superb,iar in mijlocul lui se vedea umbra avionului,asadar avionul era efectiv in mijlocul acestui curcubeu. Pentru o clipa am fost muta de uimire,am simtit ca asta era raspunsul la consacrarea mea,am stiut ca Dumnezeu avea grija de avionul in care eram. Crede-ma ca am simtit iubirea lui aratata prin acel curcubeu,si tu sigur intelegi acea iubire. Am trait un miracol,sunt sigura de asta. Tu ce parere ai ? Sau voi cei care cititi acest mesaj ce parere aveti? As vrea sa stiu parerea voastra,prietenii mei minunati. Va pup si va doresc un 2011 plin de bucurii si va doresc si voua sa traiti experiente minunate si pline de iubire !

Leave a Reply

*