Povestea lacului

De 2 ani, cunosc un lac. E mare si e “artificial”, de acumulare, cum se lauda inginerii cu cunostintele lor. Economistii il identifica, ca pe o acumulare de apa, cu potential energetic, capabil sa lumineze x locuinte. Eu il vad altfel .

De cateva ori pe an, cate 2 dimineti ma trezesc si primul lucru pe care il vad e lacul.

Lacul are personalitate. Cad vrea el e gri. Un gri malos, care te face sa crezi ca in el ajung, de sus din munte, toate grijile si problemele omenirii.

Uneori e verde, un verde deschis, semitransparent, care lasa la vedere bancuri de pesti, sau poate fuioare de vise. Sau poate ca fiecare vietate e doar o idee lasata sa innoate in asteptarea mintilor demne sa le prinda. Multi chemati, putini alesi.

Uneori e albastru. In lac vezi cerul. Nori de vata, putesc pe lac, chiar daca tu-i vezi pe sus pe cer. Se intampla sa nu-ti dai seama exact daca nu cumva lacul se oglindeste in cer. Care-i lacul, care-i cerul?
Mai agitat sau mai linistit, mai tulbure sau mai limpede, Lacul isi spune povestea oricui are timp si placere sa asculte, asa cum batranii garboviti de povara anilor iti povestesc scene din viata lor. Toate incep cu “A fost o data….”. Ca sa vezi si sa intelegi lacul, asa cum e, trebuie sa-ti golesti sufletul de toate poverile, sa-ti linistesti mintea, sa-ti calmezi rasuflarea.

La ceas tinar, de zi neinceputa, Lacul ofera rasarituri unice. Cand ziua e batrana, apusul se reflecta in oglinda lui ca fatza printesei din povestile bunicilor. Apusul incepe ca un foc in munti si se termina ca un disc de aur in oglinda apei. Lacul pastreaza secrete si cheama amintiri. Lacul te accepta asa cum esti si iti sopteste linistea, indiferent de anotimp.

Despre lac sunt povesti cu iz de legenda. In fata lui esti mic, chiar daca la inceput, lacul a fost doar o picatura. Cei mai batrani spun ca a fost de fapt o lacrima. Fiecare are lacul lui. Eu l-am gasit pe-al meu.

Tags: , , , ,



3 Responses to “Povestea lacului”

  1.   Iuliana Cristescu Says:

    Foarte frumos!!!

    Si eu am acelasi lac, care, generos fiind, ne primeste pe toti, ne asculta pe toti, ne calmeaza pe toti. Eu mi l-am ales ca loc ideal de relaxare in meditatiile mele, asa ca am privilegiul sa-l vizitez zilnic.

  2.   cristianpirvu Says:

    Eu stiu ca e acolo … Si imi este de ajuns.

  3.   Adevarul e undeva la mijloc … » Blog Archive » Fotografia care nu a mai fost facuta Says:

    […] Am ales sa traiesc la maxim acel rasarit de luna, la granita dintre zi si noapte, pe malul unui fost lac in care se oglindeau norii. Si acum am ales sa impartasescu cu voi momenul respectiv, si sa va spun […]

Leave a Reply

*