O masca …

Multa lume foloseste blogul ca pe o masca. O masca pe care o arata lumii, fara ca adevarata fata sa poata fi vazuta. Blogul devine o “interfata” intre individ si societate (restul lumii care nu face parte din cercul de cunoscuti/prieteni, rude etc.). Ce mai trebuie? un link de la unu, un post pe blogul altuia, un comentariu mai mult sau mai putin acid. Si uite asa, devenim cunoscuti prin mastile pe care le purtam, nu prin ceea ce gandim sau simtim. De aceea, zona asta va fi destinata in special zonei personale.

Rar cand oamenii scriu despre ei pe blogul propriu. De aceea blogul este transferat in zona de business. Fiecare vorbeste destul de mult despre domeniul lui sau despre chestii generale. Blogul si-a pierdut din latura personala si isi transfera semnificatia spre zona de “teatru”. Blogul – noua masca pe care o purtam. Bineinteles ca sunt si exceptii … care confirma insa regula.

Propunere poetica …preluata de aici

O mască plânge, alta râde

… varianta babbba

Am râs şi-am plâns la viaţa mea
de toate alea, zău aşa…
Am râs de mulţi şi-am râs de lume,
dar cel mai des… am râs de mine
am râs în urma neputinţei,
am plâns în faţa pocăinţei…

Mă chinuie şi-acuma gândul
că mai ades m-am închinat
când mă ştiam că-s în păcat.
De multe ori în sinea mea,
eram cu masca…si plângea,
iar când nu ridicam privirea
de supărat, sau că ruşinea
era prea mare….sau şi mai mare era vina,
eram cu masca dar… râdea.

Nefericit bufon, o mască-n fel ce râde,
enterteimiam în jur,
sperând că totuşi cineva s-o prinde…
şi niciodată n-am putut, de vină e genunea,
s-arăt de fapt cât sunt de trist şi cât de tristă-i lumea

Din când în când, ce-i drept mai rar,
am fost şi fericit…
dar şi atunci zâmbeam amar
că n-am o mască….n-am nimic,
am muncit şi am iubit
atâta cât m-am priceput
şi când mi-aduc aminte,
…nici masca nu mai râde

dar totuşi sper că-n urma mea
să las ceva…un gând rebel,
ceva …aşa ca un apel,
sau mai degrabă ca o frustă :
măscăriciul care râde, totuşi,
…e masca cea mai tristă

Acum, sărman olog,
în prag de bătraneţe,
mă-ntreb, în loc de epilog:
Oare ce rost au… două feţe?

Tags: ,



Leave a Reply

*