Criza ca obicei

In momente de criza, cea mai proasta decizie pe care o poti lua, este sa incerci sa repari singur ceea ce ai stricat tot singur. O alta varianta cel putin la fel de proasta este sa coordonezi o echipa care sa repare dupa “reteta” ta, greselile facute de tine.

Daca ai fost atat de imbecil incat sa te afunzi intr-o situatie care te afecteaza pe tine si pe cei din jurul tau, si acum sa ai pretentia de a incerca la fel de singur sa repari ce ai stricat … e reteta garantata pentru continuarea greselilor. Faptul ca o faci “cu mana altora” e ca si cum o faci singur.

Cere o parere, intreaba in stanga si in dreapta pe cei care sunt langa tine. Poate au o alta perspectiva. Poate vad lucrurile altfel. Incearca sa nu mai actionezi de unul singur cand in joc sunt si job-urile altora.

Am observat ca a devenit o regula pentru cei care sunt contestati sau prinsi cu minciuna/hotia sa se ascunda in spatele unei declaratii de auto responsabiliare, “ar fi o dovada de lasitate sa plec acum”. Ca si cum ce? O sa poti sa repari ce ai stricat? O sa poti sa acoperi ce ai furat? Cand iti atingi limita maxima de incompetenta, cel mai bun sfat este sa pleci. La fel si cand te-au prins cu “rata-n gura”, chiar daca nu ti-ai umplut buzunarele.

Boc nu pleaca, Ritza nu a plecat de buna voie, Geoana inca mai sta in coalitie. Tot ce inseamna responsabil pe plan politic si/sau economic, lasa impresia ca au deventi stapanii absoluti ai functiilor pe care le ocupa. Criza a devenit un lucru normal. Noi insine, am lasat criza a o parte si ne vedem de trebrile noastre. Nu avem timp de criza lor.

Tags:



Leave a Reply

*