Egocentric 2

Decembrie 16th, 2010 by Cristian Pirvu

Cand eram “mai tanar”, aveam impresia ca sunt special, mai bun decat marea majoritate a celor din jurul meu. Acum, ca m-am maturizat, am ajuns la concluzia ca aveam dreptate.

(puteti sa o luati SI ca pe o gluma)

El Clasico

Noiembrie 29th, 2010 by Cristian Pirvu

Am fost acolo. Amv azut stadionul. Am vazut vestiarele, bancile de rezerve, muzeul. Am vazut locul unde se joaca El Clasico. El Fantastico.

Ma uit acum (online) si simt mirosul de iarba proaspat tunsa de pe stadion. Poate cel mai vulcanic stadion. Ma uit si nu-mi vine sa cred, pentru ca nu recunosc nimic din ceea ce stiam eu ca e fotbalul. Am mai vazut super-meciuri. Asta este total diferit fata de ce stiam si ce imi imaginam acum 1 ora.

E pauza si nu reusesc sa ma opresc din admiratie. Singurul lucru care strica miracolul meciului, este comentariul. Cineva trebuia sa ne dovedeasca faptul ca nu putem sa ne ridicam la adevarata valoare a unui meci atat de mare.

A … si in incheiere … Hai Real!. Imi place de Mourinho pentru ca pleaca intotdeauna cu sansa a doua!

Later update… Asta e secretul … Umilinta! – 5-0!!!!!

Un paradox numit Romania – 2

Noiembrie 29th, 2010 by Cristian Pirvu

Am inceput anul cu “petitia pentru compensarea zilelor de sarbatoare care cad in Week-end“. Asa cum spuneam atunci, doar in Romania se poate intampla asta.

Acum, tampenia urca in sferele inalte. CTP – inger si demon, geniu si nebun, adevar si minciuna. In general nu critic persoanae. Critic presa, clasa politica si pe mine. In rest … Dumnezeu cu mila. Fiecare isi traieste viata asa cum stie si asa cum crede.

Uneori, vorbele (aberatiile presei) sparg crusta de indiferenta si trec spre zona care naste reactii si/sau pasiuni.

“În alegerile de anul trecut pe vremea asta, l-a auzit cineva spunând pe dl. Băsescu că pentru a-ţi lua salariul şi pensia e nevoie de muncă?” Daca nu ar fi de ras, ar fi de plans. CTP reuseste sa devina la fel de simpatic precum un bunic sclerozat, pe care nepotii il trag de mustati. Daca nu l-ai intelege sub forma asta, pur si simplu ai crede ca din el vorbeste ura oarba a multimii de critici prezidentiali. Critica fara masura si fara discernamant. Ca ploua sau e soare, ca ninge sau e arsita, ca e ziua sau noapte, ca sunt inundatii sau e seceta, ca avem sau nu serviciu, ca e alba sau e neagra, pentru orice se intampla sau nu singur vionovat de serviciu avem Basescu.

Adica in Romania paradoxala in care traim, nu e de la sine inteles ca daca vrem sa traim mai bine trebuie sa muncim mai bine. Mai mult decat atat, cel care o spune e blamat, infierat, si daca ar fi batut si cu pietre ar fi extraordinar. In Romania, CTP critica indemnul la munca dar lauda revolta putorilor.

Da … Basescu nu a spus in campanie (in niciuna) ca trebuie sa ne spalam, ca trebuie sa respiram si nici ca trebuie sa ne hranim ca sa traim mai bine. Unele lucruri vin de la parinti. Altele vin din instinct si inteligenta genetica. La fel ca si cu munca. Daca nu te invata in familie sa muncesti, la varsta matura ti se pare ca indemnul la munca e o blasfemie. Da … Gandul nu inlocuieste Munca. Si probabil ca pana nu va primi o oferta irezistibila de la ziarul Munca, CTP va continua sa critice din Gandul.

Nota finala – JENANT!

Maturitate

Noiembrie 19th, 2010 by Cristian Pirvu

Ma gandeam azi … ca in momentul in care varsta imi depaseste marimea la pantofi, ar trebui sa mai consider si eu in mintea mea, matur.

Dar pentru ca imi place sa mai copilaresc, am sa ma iau mai in gluma si am sa-mi traiesc viata cu zambetul pe buze. Sa fiu sanatos!

Egocentric

Noiembrie 18th, 2010 by Cristian Pirvu

Imi apreciez valoarea uitandu-ma nu la cei care-mi stau alaturi, ci la cei care au plecat si acum se intorc spre mine.

Sclavii obisnuintei

Noiembrie 7th, 2010 by Cristian Pirvu

A murit Adrian Paunescu. Dumnezeu sa-l ierte!

Dupa asta, totul devine dovada de sclavie a obisnuintei. Suntem sclavii mediei pe care o urmarim. Am tot citit, ascultat, vazut interventii despre moartea lui Adrian Paunescu.Lacrimogene cat sa prosetasca in continuare somerii patriei.

Oamenii mor. Corpurile mor. Si da … Adrian Paunescu nu va mai compune poeziile cu care am crescut, am iubit, am visat. Asta nu inseamna in nici un caz ca “A murit un poet”. Bravam cand spunem asta pentru ca ne e mai simplu sa NU gandim. Ne e mai simplu sa repetam clisee preluate din media. Ne e mai simplu sa intelegem ca atunci cand moare Gogu Xulescu, nu a murit un sofer, sau un contabil sau un strungar. A murit un om. Un om care a fost  … diverse chestii.

Poetul moare atunci cand nimeni nu-si mai aduce aminte poeziile lui. Si din ce vedem, in curand va muri si poetul. Din pacate!

Fotografia care nu a mai fost facuta

Noiembrie 2nd, 2010 by Cristian Pirvu

Acum un doua week-end-uri, undeva intre Pitesti si Curtea de Arges, pe o veranda, la ora apusului, un prieten m-a chemat sa-mi arate ceva. De dupa dealurile de peste lac (fostul lac) se ridica Luna. O luna plina cum nu am mai vazut de multa vreme.

Primul impuls a fost sa fug sa iau aparatul foto si sa imortalizez “momentul si locul”. Si totusi, intr-o strafulgerare de geniu ( :-) ), am ales sa nu fac fotografia care ar fi putut sa fie geniala. Sau banala. Am ales sa traiesc la maxim acel rasarit de luna, la granita dintre zi si noapte, pe malul unui fost lac in care se oglindeau norii. Si acum am ales sa impartasescu cu voi momenul respectiv, si sa va spun ca acea fotografie nu o veti vedea niciodata. (SIC!)

Majoritatea minoritatii sau invers

Noiembrie 1st, 2010 by Cristian Pirvu

Romania trece printr-o perioada grea. Concedieri in sistemul de stat, micsorari de salarii, de pensii, cresteri de impozite directe si/sau indirecte. Inchiderea a 200.000 de firme, inghetarea investitiilor, inchideri de scoli, spitale, etc. Medici, asistente, economisti, ingineri care pleaca peste hotare. Despre toate aceste greutati am auzit pe la TV/Radio si am citit prin presa.

Angajatii mogulilor fac spume la gura incercand sa ne faca sa intelegem naibii o data ca asa nu se mai poate. Ne-a ajuns cutitul la os si ar trebui sa facem (naibii, nu ca se repeta) ceva. Sa iesim in strada si sa daramam sistemul ticalosit.

Cu toate astea, la cel mai mare miting promis de opozitie, sindicate si moguli (indirect) au fost cu indulgenta in jur de 35.000 de “vizitatori” si 12 scandalagii din care 6 suporteri ai Stelei care au gresit manifestatia. Au crezut ca jnadarmii sunt din Galeria lui Dinamo si au vrut sa faca scandal.

Si totusi, in timp ce nemultumuitii ieseau in strada (pentru ca a si plouat cred ca trebuia ca “lupta” sa se dea in sala) Romania “minoritara” muncea. Asta nu reusesc sa vada politicienii. Si nici cei din televiziuni. Pentru ca asa cum spunea Mr. ASE SOFT, “Relaitatea va injura guvernul indiferent cine va fi la putere. Pentru ca din laude nu ies bani”. De asta si-au dat seama si Voiculescu, si Vantu. Dar inainte de toti, Sarbu!

Daca asta e puterea opozitiei, daca asta este minoritatea majoritatii, inseamna ca noi, ceilalti suntem invers. Tacuta majoritate a minoritatii de la TV.

P.S. Eroare ade exprimare a lui Ponta, referitoare la deputatii cu care si-a strans mana si care seara au primit ce trebuia si a doua zi nu au mai votat, este a doua mare eroare dupa chestia aia cu “ei au furat mai mult ca noi” de dupa alegerile trecute. Cat de procuror trebuie sa fii ca sa gresesti atat de des?

Azi e ziua …

Octombrie 20th, 2010 by Cristian Pirvu

Azi e unul din acele momente care se fotografiaza: 20 Octombrie la ora 20.10 sau altfel scris, 20.10-20:10

P.S. 20.10.2010-20:10

Presa – A patra putere in stat

Octombrie 19th, 2010 by Cristian Pirvu

Mai jos sunt cateva citate din Stenogramele discutiilor dintre SOV si diversi trepadusi, reprezentanti ai celei de-a patra putere in stat. E haios pentru ca a avut de unde sa invete. Prin comparatie cu ALA MARE, SOV e doar un pitic care a fost prins cu copiuţe.

“SOV: Acuma ti-am cerut, astazi, sa-mi pui organizatia pe picioare, organizatia la punct, care sa functioneze in conformitate… Cand mi-am exprimat eu interesele, ea sa functioneze in sensul ala.”

“SOV: … In orice trust de presa, patronul real al trustului de presa are un reprezentant editorial, care are grija de interesele patronului.”

“SOV: Ai vazut? E atat de simplu, adica stai , ma, ce-mi trebuie? O sugem prin batista, sugem p… prin batista? Nu tata! Ea este organizatie care trebuie sa raspunda intereselor de business ale patronului…”

Si doi oameni de bine …
“S.O.VÂNTU: – Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: – Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
CHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: – Da, bătrânelule”.

“S.O.VÂNTU : – Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. – Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU – Dar este elementar, dragă Watson (râde – n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f…, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.

“S. O. VÎNTU:: -Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.”

“S. O. VÎNTU: – Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. BUŞCU: – Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: – Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.”