Archive for the ‘Personale’ Category

Bloggerul – acest new entry pe scala progresului uman

Vineri, Octombrie 1st, 2010

Intru pe site-uri si descopar tot felul de “bloggeri”. Ce e Blogger-ul? Un om cu un blog. E destul. Urmeaza celelalte elelmente de diferentiere intre bloggeri. Numarul de vizitatori, numarul de comentarii, pozitia in zelist, apartenenta la un grup de “interese” sau la altul, mai nou – influenta si multe altele.

Bloggerul roman (in general) e din bancul ala cu IT-isti (cum zic necunoscatorii):
“- Uite … Ploua!
– Da-mi link!”

Bloggerii cei mai galagiosi se cearta pe exclusivitati. Intr-o presa in care reporterii fac stiri stand pe scaun, in care inspiratia se reduce la alegerea site-urilor din care dai copy/paste, bloggerii se vor cei mai buni. Caragiale saracu … “”in orasul acesta de gogomani cel dintai intre fruntasi politici’’ poate fi adaptat cu succes la ceea ce se vor bloggerii

Bloggerii au permanent ceva de spus. De fapt nu de spus ci de criticat. Politica, economie, circulatie, bloggeri concurenti, evenimente, crize, orice numai sa poata critica. Orice numai sa faca putin scandal, pentru ca au descoperit pe net (unde in alta parte?!) ca scandalul aduce audienta. Si ca sa nu fiu inteles gresit, fiecare blogger isi asuma adevaruri absolute despre toate domeniile si toate posturile trebuiesc luate in general ca axiome.

Bloggerii nu scriu la comanda sau “pe interes” ei pur si simplu promoveaza concursuri la care dau premii.Nu de la ei ci de la organizatori. E bine? E rau? E normal intr-o oarecare masura. Pana la momentul in care companiile ar trebui sa-si dea seama ca tintite alese nu genereaza destul feedback. Dar e treaba fiecaruia sa faca ce stie mai bine.

Bloggerii nu primesc pomeni sau cadouri … ei primesc produse pentru testare.

Am mai avut ceva rabufniri in timp pe tema “bloggerilor”. Ca sa revin la ce vroiam sa spun ..

Citesc din ce in ce mai des pe blogurile influente … “Vreau sa iau malai! Are cineva idee unde gasesc cel mai bun malai? Eventual cu link!”. “Vreau sa vad un film bun … Are cineva idei? Eventual cu link!”.  “Vreau sa-mi schimb masa de la bucatarie. Are cineva idee unde gasesc mese de bucatarie? Eventual cu link!”

Bai fratioare (nu TU! – daca citesti) – Traieste-ti viata! Iesi afara pe strada sau uita-te singur pe Google! Ce tot ceri atatea link-uri pentru toate prostiile?

A … si pana la urma (parerea mea), blogger influent e cel de la care dupa ce citesti, inveti ceva ce te ajuta sau care iti adauga ceva la cunostintele pe care le ai. Ceilalti sunt doar niste mici povestitori!

Si daca vreti nume … nu va dau link. Cautati singuri exemplele!

Cand oamenii se plang prea mult

Vineri, Septembrie 17th, 2010

Catalin Tolontan a publicat ieri pe 27 August, mesajul unui cititor. E … asta m-a scos putin din ale mele si m-a facut sa raspund in gand (ca nu am atata audienta). Pe scurt, persoana il ruga pe Tolo sa-si dea doua palme si sa se trezeasca. Pentru ca … tara … criza .. conducatorii … au, vai ….Deci:
Devenim sclavii obisnuintelor noastre.
Doar ca parere personala, in decizia de publicare a mesajului venit de la Liviu Stanciu, a primat senzationalul. Nu conteaza realitatea inconjuratoare.
Dar daca tot trebuie sa-ti dai doua palme si sa te trezesti (asa cum te indeamna persoana respectiva) la trezire incearca sa vezi urmatoarele lucruri:
– In Romania se fura. Toti fura. Daca Romania ar fi un bloc de metal, ar fi furat(a) si vandut(a) la fier vechi.
– In Romania se minte. Toti mint. Presa (de toate culorile), conducatorii (din toate partidele), angajatii (din toate firmele). Toti se mint atat intre ei, cat si pe ei. Ne mintim in primul rand pe noi insine.
– In Romania nu mai exista respect. Nu respectam legea, nu respectam persoanele, nu respectam nici macar credinta (nu religia). Nu-i respectam pe ceilalti asa cum nu ne respectam pe noi insine.
– Romanii se vaita. Se plang de vecini, de profesori, de medici, de conducatori. Se plang de presa, de justitie, de armata si politie, de preoti si biserica.
In Romania e mai simplu si mai “la moda” sa-i injuri pe ceilalti. Uita-te cum se conduce pe sosele. Uita-te cum se vorbeste pe strada, la radio si la Tv. Uita-te cum se traieste. Si daca ceea ce vezi nu iti place, inseamna ca esti treaz.
Dar pana cand?
Se scoate in fata criza dar se uita succesele. Sunt multe companii care se dezvolta, care reusesc sa treaca mai usor sau mai greu peste vaicarelile celorlalti dar care nu sunt bagate in seama. Sunt multi oameni care muncesc si tac si traiesc in fiecare zi fara sa se vaite ca e criza. Suntem multi cei care preferam sa muncim si sa ne traim vietile noastre si nu pe ale altora. Dar pe noi nu ne baga nimeni in seama si nu ne intreaba nimeni de ce nu ne vaitam.
Noi cei care tacem si ascultam, suntem mai multi decat cei care se vaita si plang.
Pana la urma tara asta merge inainte cu ajutorul celor care mucesc, nu cu ajutorul celor care se vaita.
Daca iti dai doua palme si te trezesti, uita-te si spre cei care fac bine muncesc si nu se vaita. Si daca mai vorbesti cu Liviu, spune-i sa se apuce de treaba. Ca de plangaciosi e plina lumea.
Si inca un secret. La nivel de individ, Basescu, Vantu, Iliescu, Ponta, Antonescu, Udrea, Boc si toate gastile celelalte, nu te ajuta cu nimic. Si nici nu te incurca. Si viata ti-o traiesti la nivel de individ. Tara asta e suma tuturor indivizilor care accepta sa-si traiasca viata aici. Tara asta merita o sansa si daca fiecare dintre noi ne traim viata fara sa ne raportam la repere false, fara sa ne inchinam la idoli falsi, atunci putem sa ne bucuram si in viitor. Eu, asta care isi traieste viata personala, te roaga sa-i spui lui Liviu ca doua palme pot sa te trezeasca. Dar daca sunt date asa cum trebuie, pot sa te si adoarma.
Vorbim prea mult, facem prea putin. Si vorbele sunt doar vaicareli fara sens.

Back! Again!

Duminica, Septembrie 12th, 2010

Concediu – Vacanta

Kilograme in plus!

Citit, nu scris!

Cate putin despre astea … in zilele care urmeaza.

Pana atunci … Bine v-am regasit!

Prost pana la capat

Joi, Iulie 22nd, 2010

Si aici nu ma refer la CTP ci la Realitatea! Realitatea .net nu cea care ne inconjoara.

Gunoi platit

Miercuri, Iunie 9th, 2010

Este normal pentru noi sa platim gunoiul? Da! Pentru ca este normal pentru noi sa platim orice serviciu care ni se presteaza. Si acum sa redevenim seriosi.

De vreo sase luni (si chiar mai mult), se pune pe tapet povestea acesului platit in site-urile ziarelor si nu numai ale ziarelor. Cica “pai asa au facut si americanii, deci asta e trendul.” Daca nu ar fi de plans ar fi de ras. Am avut norocul ghinionul, sa fiu de fata la luarea unor masuri care au schimbat presa de pe drumul pe care era. Am avut (ne)norocul sa fiu acolo unde s-a desavarsit jegul presei. Si ce nu am inteles, am presupus.

Prima petarda o arunca Adevarul, cum ca in site-urile lor se va plati accesul la informatie. Sunt zvonuri ca ZF ridica manusa si o arunca in obrazul concurentei. “Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?”

Atunci cand ZF a testat accesul platit (doar din reteaua Mobil Rom) cu plata prin sms, multi au spus ca e prea devreme. Cu toate astea, numarul lunar de abonamente prin sms in site era mai mare decat numarul de abonamente in varianta clasica. Atunci ZF oferea totusi un content de calitate intr-o lume in care informatia era vitala. In acelasi timp, Academia Catavencu era realtiv dezastruasa din punctul asta de vedere.

Si acum, au descoperit roata si focul si cred ca e momentul sa ceara bani pe acces in site. Americanii o fac. Si altii o vor face. Io cred ca si tu ar trebui sa o faci. Problema e ca, in timp ce americanii cer bani pe accesul la informatie pura, proprie, perosnala si personalizata uneori, scrisa de ziaristi care se bat pentru premii Pulizer, cu ziaristi care au castigat deja premii Pulitzer, ai nostrii cer bani pentru stiri pe care le iau de la o singura agentie de presa, sau pe informatii neverificate, scrise de “ziaristi” cu facultati tehnice, carora nu le-a placut munca pe santier.

Parerea mea este ca 90% din presa romaneasca e plina de gunoaie, preluate, traduse (uneori prost) vechi si neinteresante, copiate, duplicate. Vorbim aici de acelasi gunoi, multiplicat la infinit. Vorbim de fituici ale caror pret este mai mare decat copia lor la xerox, care se vand doar ca ambalaj la cartile pe care le insotesc. Vorbim de carti luate de parinti nostalgici, pentru copii care nu mai citesc pentru ca e mai simplu sa vezi filmul. Vorbim de pitipoance, de parasute, de pornografie atat fizica, cat si intelectuala, vedete create de jurnalisti fara orizont cultural, vorbim de miciuna multiplicata de atatea ori, incat adevarul nu ar avea nici o sansa. Vorbim de superficialitate, santaj mediatic, greseli de intelegere a mecanismelor financiare explicate in presa de ziaristi care abia mai stiu ce facultate au terminat. Vorbim de confuzii intre milion si milard, confuzii intre curve si vedete, confuzii intre cocalari si ziaristi. Sunt prea multe ziare, intr-o tara care nu are mai mult de 10 ziaristi, din care jumatate s-au facut analisti.

Vorbim de o presa care nu este capabila sa se reinventeze. Deci da .. .daca vom dori gunoi, va trebui sa-l platim. Accesul pe bani insa va trebui sa ofere o curatenie in publicitatea online a publicatiei. Reclamele intruzive, care uneori aproape “violeaza” vizitatorul nu vor mai fi prezente si bugetele atrase din publicitatea online se vor micsora. Sa fim seriosi, gunoiul pe bani nu e rentabil pentru piata romaneasca.

Televiziunile sunt Pro Basescu

Marti, Mai 18th, 2010

Pro Basescu, adica mai mult il ajuta decat il contreaza. Aste e ipoteza. Acum motivatia.

Acum 3 ani cand au vrut parlamentarii sa-l demita pe Basescu, Antenele si Realitatea au fost in totalitate de acord. Mai mult decat atat, au militat cat s-a putut pentru asta.

La alegerile de anul trecut, aceleasi posturi de televiziune, au fost anti Basescu pe toata durata campaniei electorale.

Acum, din nou, Basescu e de vina si din nou Antenele si Realitatea au emisiuni non stop prin care transmit obsedant acelasi mesaj. BASESCU E DE VINA!!!

Dar … toate aceste campanii au facut doar ca Basescu sa iasa mai tare. Nu stiu cum naiba de-i iese! Si ma gandesc, ca pana la urma e datorita posturilor de televiziune.Basescu se hraneste posibil cu energie negativa.

Si pana la urma, permanenta aratare a pisicii moarte (o sa fie razboi, miscari de strada, rascoale, morti, raniti, revolte etc) nu cred ca face bine miscarilor sindicale. Si iar Sefu a reusit sa iasa bine. Pana la urma oamenii aia care sunt in jurul lui chiar il ajuta. Pacat ca nu pentru ceva bun.

Si o nelamurire … Daca apare demisia lui Boc seara asta, mai are rost mitingul de maine? Desi “lovitura” o sa apara maine seara probabil. Cum ziceau oamenii din fotbal … nu o sa-l prinda vacanta mare in functie. Daca ne uitam in spate la persoanele care au fost langa Basescu, se poate vedea ca dupa ce au devenit nefolositori, au intrat in umbra (s-a sters pe picioare cu ei)

Geniali in fiecare zi

Duminica, Martie 28th, 2010

…sau aproape.

O datorie achitata prin acest post. Cum spuneam in penultimul post, recunoasterea unui lucru bine facut nu prea ne sta in caracter, atata timp cat el nu e facut de noi. Exista premii, topuri, clasamente, nominalizari, menite sa scoata in fata pe “cel mai cel” dintre cei mai buni. Exista interese si exista subiectivism. Totul facut sa scoata in evidenta exemplele demne de urmat de catre turma adormita a fanilor.

Fanii la randul lor, fiinte demne de mila la o mai atenta analiza, oameni care-si dau parte din bani pentru a vedea de ce presa a numit-o pe x cea mai sexy sau pe y cel mai dotat, nu mai au interesul sa verifice sau sa analizeze corectitudinea topurilor respective.

Dar … pe scurt, intr-o lista oarecum superficiala, incerc sa nominalizez aici cativa oameni pe care-i consider geniali, de fiecare data cand ii vad. Julia Roberts, Hugh Grant, Anthony Hopkins, Jack Nicholson, Morgan Freeman, Jean Reno, Gerard Depardieu, Al Pacino. Aici am sa las paragraful deschis si am sa adaug nume pe lista. Mai mult, poate am sa deschid chiar o pagina cu lista asta si eventual am sa dau si exemplele.

De fapt ce voriam sa spun? Cei de mai sus nu sunt geniali in filme care au spart box-offce-ul (sau sunt si acolo). Eu incerc sa-i apreciez in filme simple, cu incasari probabil modeste, considerate esecuri de catre cei care fac topurile celor mai bune filme. Ultimul exemplu, pentru ca de la el am plecat, Notting Hill, in care Julia Roberts si Hugh Grant fac un cuplu fabulos. Oamenii de mai sus reusesc sa exprime o naturalete, uluitoare in cele mai multe situatii. Medici, piloti de avioane, curve sau preoti, piloti de formula 1, bolnavi de cancer, orbi, betivi sau inapoiati mintali, indiferent de rolul pe care-l joaca, reusesc sa exprime si sa scoata maximul de dramatism dintr-un rol in care sunt obligati sa joace viata oamenilor normali.

Ei care in viata de zi cu zi sunt milionari, ei care ar putea avea oricand ce si-ar dori, mai putin liniste si probabil prieteni, ei reusesc sa se transpuna intr-un mod miraculos in personaje imortalizate pe o banda de celuloid. Sau mai nou, in semnale digitale binare, care prin definitie, ar distruge vraja si poezia artei. Naturaletea devine in zilele noastre dovada genialitatii.

Noi care in fiecare zi jucam un rol, al subordonatului devotat sau a sefului atoatestiutor (asa zice dex ca se scrie), noi care in fiecare zi, al amicului pe umarul caruia plangi sau al clown-ului care “il face pe sef sa rada”, am uitat ce inseamna sa fim naturali, adevarati, sinceri. Avem intotdeauna ceva de dovedit, dar nu ce vrem noi, ci ceea ce asteapta ceilalti de la noi. Deci, ca sa fii genial, trebuie neaparat sa joci un rol.

Joaca clownule  … Joaca!

Vina primordiala

Joi, Martie 4th, 2010

E o perioada grea in care toata lumea da vina pe toata lumea. Afaceri se inchid sau deja s-au inchis, oameni au ramas fara servicii, familii s-au destramat, fotbalul e la pamant, Afacerile sunt in aer, incasarile sunt mici, din ce in ce mai mici … ai zice ca e sfarsitul lumii.DOAR ACUM – 2012 la pret de 2010. Maine va fi mai scump.

Cineva trebuie sa fie de vina pentru ce mi se intampla mie. (MIE – la nivel general, nu personal, pentru ca e greu sa-mi asum ceva :-) ). Toti cei care au si/sau au avut de suferit sau de pierdut cauta vinovati. Si nu ma refer doar la perioada ultimului an.

Daca ceva merge prost, de vina e celalalt. Sau si mai simplu si generalizat, altcineva. Daca ceva nu merge la fel de bine cum ne-am asteptat, tot ei, ceilalti sunt de vina. Singurul lucru pentru care ne recunoastem vina, e atunci cand totul merge bine. Da … Eu sunt “vinovat” ca totul merge asa de bine. A … putea sa aibe un succes si mai mare? Pai tu esti vinovat ca nu s-a intamplat asta.

Tot gandndu-ma la asta, am inceput sa analizez niste “faze” si mi-am dat seama ca undeva, in urma, aproape de momentul zero, EU am facut alegerea finala. Alegerea care m-a implicat. Alegerea care m-a adus aproape de centrul problemei. Daca eu nu faceam alegerea, nu mai eram implicat si nu aveam de ce sa “sufar’.

Si am ajuns la concluzia ca de fiecare data cand ceva nu merge bine in ceea ce ma priveste, E VINA MEA! EU AM ALES atunci, undeva, candva. Deci, vina primordiala e a mea. Si eu sunt vinovatul primordial . Pentru ca totul a tinut de alegerea mea. De azi, in principiu, nu ma mai intereseaza vina celorlalti, pentru ca am reusit sa devin constient de vina mea. Restul ar insemna energie consumata aiurea.

O “poveste” oarecum asemenatoare, dar referitoare la IQ, puteti vedea la Turambar. Si asa … in avanpremeira, Ia zi ma, care te mai crezi destept?

Incotro

Joi, Februarie 25th, 2010

Am luat o pauza de (pentru) gandire. Am tot incercat sa-mi imaginez incotro merge drumul si care e urmatoarea statie. Preocupat sa fiu investitor, bucatar, turist, comentator politic “privat” (sic), am uitat sa fiu eu. Sa gandesc pentru mine si nu pentru ceea ce ma inconjoara. Am uitat de gandurile alea secrete care sunt doar ale mele. De fapt nu am uitat; doar am amanat.

Acum mai bine de 1 an, am facut un exercitiu de imaginatie. In ce directie merge blogosfera? intreba Bobby Voicu. Atunci pariam ca blogosfera se indreapta spre calitate, profesionalism si originalitate. Dupa o atenta monitorizare (poate ca e mult spus), am ajuns la concluzia ca pronosticul pe care l-am dat a fost gresit. Ori calitatea si profesionalimul si originalitatea si-au schimbat intelesul, ori eu asteptam ca acest drum sa fie strabatut mai repede. Si uite asa, din punctul meu de vedere am ramas cumva in acelasi loc. Si nu doar in ceea ce priveste blogosfera. Mai mult decat atat, dupa ce am luat domeniul pentru un site (pomenit in acelasi raspuns), pentru care aveam ganduri mari (sau asa credeam eu) am primit si palma dupa ceafa: da cine esti tu sa faci asta, sa zici asta??? Ce autoritate ai tu sa poti sa-ti expui parerea despre asta???

Aha … deci iti trebuie autoritate. Iti trebuie recunoastere. Deci nu poti sa ai pareri proprii decat in momentul in care esti o autoritate si ai un anumit statut. Aha … deci conteaza mai mult statutul decat opinia. Shame on me!!!! Macar imi pot da seama mai usor de ce suntem in situatia asta. Si daca ai o parere proprie si personala, si ti-o expui, nimeni nu e interesat. So WHAT?! Atata timp cat nu cer bani pentru parerile mele, am sa incerc sa fac din site-ul ala un fel de Hyde Park in care sa vobesc chiar daca nu ma asculta nimeni :-) Si asta in mai mult de 140 de caractere.

Pana la urma cred ca e momentul sa schimb ceva. Unde duce drumul asta? Am sa vad in fiecare zi. Daca traiesc de parca azi e prima zi din viata care mi-a mai ramas, am sa continui sa aman multe dintre deciziile pe care ar trebui sa le iau. Pentru ca … nu-i asa? Am tot timpul din lume. “Si maine e o zi… ” spusa la sfarsitul filmului “Pe aripile vantului” este un fel de “Miorita” noastra. Un maxim de blazare sau o maxima ratare cum ar spune un tiz.

Asa ca am sa incerc sa traiesc ca si cum asta ar fi ultima zi. Si daca am sa fac asta, probabil ca nu am sa ma mai plictisesc si nici nu am sa mai aman decizii importante. Celelalte proiecte vor continua dar in acelasi timp se vor adauga si altele. Ca pana la urma, ziua-i scurta si noaptea-i lunga. Succes mie!

Recordul meu legal

Joi, Februarie 18th, 2010

Aseara, am plecat la 22.45 de la Gara de Nord spre aeroportul Otopeni (Henri Conada). Am prins 2 semafoare si am parcat dupa fix 16 minute la etajul doi al parcarii.

UHA!!! M-am simtit mai european! :-)