Adevarul e undeva la mijloc …

E o perioada grea in care toata lumea da vina pe toata lumea. Afaceri se inchid sau deja s-au inchis, oameni au ramas fara servicii, familii s-au destramat, fotbalul e la pamant, Afacerile sunt in aer, incasarile sunt mici, din ce in ce mai mici … ai zice ca e sfarsitul lumii.DOAR ACUM - 2012 la pret de 2010. Maine va fi mai scump.

Cineva trebuie sa fie de vina pentru ce mi se intampla mie. (MIE - la nivel general, nu personal, pentru ca e greu sa-mi asum ceva ). Toti cei care au si/sau au avut de suferit sau de pierdut cauta vinovati. Si nu ma refer doar la perioada ultimului an.

Daca ceva merge prost, de vina e celalalt. Sau si mai simplu si generalizat, altcineva. Daca ceva nu merge la fel de bine cum ne-am asteptat, tot ei, ceilalti sunt de vina. Singurul lucru pentru care ne recunoastem vina, e atunci cand totul merge bine. Da … Eu sunt “vinovat” ca totul merge asa de bine. A … putea sa aibe un succes si mai mare? Pai tu esti vinovat ca nu s-a intamplat asta.

Tot gandndu-ma la asta, am inceput sa analizez niste “faze” si mi-am dat seama ca undeva, in urma, aproape de momentul zero, EU am facut alegerea finala. Alegerea care m-a implicat. Alegerea care m-a adus aproape de centrul problemei. Daca eu nu faceam alegerea, nu mai eram implicat si nu aveam de ce sa “sufar’.

Si am ajuns la concluzia ca de fiecare data cand ceva nu merge bine in ceea ce ma priveste, E VINA MEA! EU AM ALES atunci, undeva, candva. Deci, vina primordiala e a mea. Si eu sunt vinovatul primordial . Pentru ca totul a tinut de alegerea mea. De azi, in principiu, nu ma mai intereseaza vina celorlalti, pentru ca am reusit sa devin constient de vina mea. Restul ar insemna energie consumata aiurea.

O “poveste” oarecum asemenatoare, dar referitoare la IQ, puteti vedea la Turambar. Si asa … in avanpremeira, Ia zi ma, care te mai crezi destept?

Am luat o pauza de (pentru) gandire. Am tot incercat sa-mi imaginez incotro merge drumul si care e urmatoarea statie. Preocupat sa fiu investitor, bucatar, turist, comentator politic “privat” (sic), am uitat sa fiu eu. Sa gandesc pentru mine si nu pentru ceea ce ma inconjoara. Am uitat de gandurile alea secrete care sunt doar ale mele. De fapt nu am uitat; doar am amanat.

Acum mai bine de 1 an, am facut un exercitiu de imaginatie. In ce directie merge blogosfera? intreba Bobby Voicu. Atunci pariam ca blogosfera se indreapta spre calitate, profesionalism si originalitate. Dupa o atenta monitorizare (poate ca e mult spus), am ajuns la concluzia ca pronosticul pe care l-am dat a fost gresit. Ori calitatea si profesionalimul si originalitatea si-au schimbat intelesul, ori eu asteptam ca acest drum sa fie strabatut mai repede. Si uite asa, din punctul meu de vedere am ramas cumva in acelasi loc. Si nu doar in ceea ce priveste blogosfera. Mai mult decat atat, dupa ce am luat domeniul pentru un site (pomenit in acelasi raspuns), pentru care aveam ganduri mari (sau asa credeam eu) am primit si palma dupa ceafa: da cine esti tu sa faci asta, sa zici asta??? Ce autoritate ai tu sa poti sa-ti expui parerea despre asta???

Aha … deci iti trebuie autoritate. Iti trebuie recunoastere. Deci nu poti sa ai pareri proprii decat in momentul in care esti o autoritate si ai un anumit statut. Aha … deci conteaza mai mult statutul decat opinia. Shame on me!!!! Macar imi pot da seama mai usor de ce suntem in situatia asta. Si daca ai o parere proprie si personala, si ti-o expui, nimeni nu e interesat. So WHAT?! Atata timp cat nu cer bani pentru parerile mele, am sa incerc sa fac din site-ul ala un fel de Hyde Park in care sa vobesc chiar daca nu ma asculta nimeni Si asta in mai mult de 140 de caractere.

Pana la urma cred ca e momentul sa schimb ceva. Unde duce drumul asta? Am sa vad in fiecare zi. Daca traiesc de parca azi e prima zi din viata care mi-a mai ramas, am sa continui sa aman multe dintre deciziile pe care ar trebui sa le iau. Pentru ca … nu-i asa? Am tot timpul din lume. “Si maine e o zi… ” spusa la sfarsitul filmului “Pe aripile vantului” este un fel de “Miorita” noastra. Un maxim de blazare sau o maxima ratare cum ar spune un tiz.

Asa ca am sa incerc sa traiesc ca si cum asta ar fi ultima zi. Si daca am sa fac asta, probabil ca nu am sa ma mai plictisesc si nici nu am sa mai aman decizii importante. Celelalte proiecte vor continua dar in acelasi timp se vor adauga si altele. Ca pana la urma, ziua-i scurta si noaptea-i lunga. Succes mie!

Aseara, am plecat la 22.45 de la Gara de Nord spre aeroportul Otopeni (Henri Conada). Am prins 2 semafoare si am parcat dupa fix 16 minute la etajul doi al parcarii.

UHA!!! M-am simtit mai european!

Ultima dar nu cea din urma.

Iata si continuarea. Dupa experientele placute cu Banca Transilvania si BCR, si dupa ceva schimbari la ce vroiam sa mai fac, am ales intr-un final Raiffeisen Romania Actiuni de la Raiffeisen (cel mai mare risc din portofoliu) si OTP cu doua fonduri si BRD cu un fond ( monetar) probabil cel mai mic risc din portofoliu.

Ultima lupta se muta si ea … pe noul INVESTITOR

Gata … s-a rezolvat. 11 fonduri de investitie de la cinci banci vor gestiona bani lui Matei. Fondurile au grade de risc de la minim la maxim, cu randamente pe 2009 cuprinse intre 13.3 si 69.89 pentru anul 2009 si intre 1.08% si 13.06% pentru cat a trecut din 2010.

Randament mediu pe portofoliu, 32.49% pentru 2009 si 5.98 pentru cele 40 de zile din 2010.  Un 30% pentru 2010 ar fi relativ ok. Asa-i ca e grea lupta cu Gulliverii?

Continuarea … pe noul INVESTITOR

Asta se refera la relatia mea cu institutiile bancare/financiare etc … Aici intra si relatia mea cu companiile de asigurari. Tot aici si despre cat de fraier sunt cand nu urmaresc povestea banilor si am incredere in banci. Voi copii sa nu faceti la fel.

Deci … Povestea a inceput acum aproape 9 ani, cand surprinzator si pentru mine, am facut o inscriere pe site-ul celor de la Aviva, abia relansati in Romania, de fapt dupa un rebranding (din Comercial Union, in AVIVA). A doua zi m-a sunat cineva si la fel de surprinzator pentru mine (pentru tonul folosit) m-a intrebat daca m-am inscris eu si nu altcineva - Da!, daca am bifat ca vreau sa primesc mai multe informatii  - Da, si daca sunt de acord sa fiu contactat de cineva cu care sa stabilesc o intalnire? - Da.

Una peste alta, dupa niste consultari si calcule si grafice, am ales un pachet de investitii pentru studii pentru Matei (ala micu’). Am zis ca daca eu nu am avut o astfel de oportunitate (bani de studii - dati moca) macar el sa aibe. Vreo 3-4 ani am mers ok cu programul, si cu consultanta. Fata de treaba, haioasa. Dupa 4 ani a plecat si in locul ei a venit altcineva. Dupa inca un an, mi-a propus ca o parte din fonduri sa le bage in alt program, care crestea mult mai bine. Si am tot platit. De la 2 mil pe trimestru in primul an, am ajuns pe la 4 milioane pe trimestru la inceputul anului trecut (actualizat cu inflatia, cu un plus de investitie, cate 2-300.000 la fiecare inceput de an (al politei, adica prin iunie)

Mai multe … pe noul INVESTITOR

… de la Vinerea Neagra!

Ce s-a mai intamplat? E … multe. Intr-un comentariu la “Urmatoarele 11 ore” spuneam ca duminica mi s-a stricat si placa video.

Acum, la fel ca in bancurile alea cu vestile, am si eu o veste buna si una proasta. Cu care sa incep? Cu vestea buna.VESTEA BUNA e ca placa video merge perfect. Vestea proasta este ca s-au “dus” procesorul si placa de baza. Si a doua veste proasta este ca vechea configuratie a fost cu RAM DDR si acum noile configuratii sunt pe minim DDR2 (cunoascatorii stiu despre ce vorbesc) Asa ca, doar cu 611 RON, am schimbat procesorul, placa de baza si memoria RAM.

Oare ce altceva puteam face cu banii astia? Oprimistul zice ca puteam sa fac cateva retete noi sa mai pun in “Ce Mananc“. Pesimistu zice ca puteam sa-i dau pe medicamente. … Asa ca …

Si tot ca o continuare, am o saptamana in care am sa merg cu RATB si cu metroul, pentru ca masina busita a intrat ieri in service. La mai … BUNE!

Totul a decurs bine pana la sfarsitul zilei.

1) am reusit sa ajung cu bine acasa
2) am reusit sa recuperez/reinstalez tot ce era pe partitia stearsa
3) am ajuns la “Carul cu Bere” (cu alta masina decat a mea) unde am mancat ciolan cu putina varza dar si iahnie de fasole (printre preferatele mele)
4) am baut bere nefiltrata
5) am reusit sa rezerv bilete online pentru AVATAR. Asa ca azi am sa merg sa-l vad.

Au ramas in urma si accidentul, si neatentia, si ghinionul. Azi este “The day after”

P.S. Multumesc celor care au fost alaturi de mine. Multumesc si celor care nu au fost alaturi de mine. Multumesc!

1) Am plecat spre serviciu. In parcare, o duba cu numar de Timisoara, aproviziona FORNETI de la parterul blocului. Mi-a facut semn prieteneste sa astept 5 minute. Pentru ca era tarziu, am incercat iesirea “de avarie (sarit bordura).

2) Am dat cu spatele pana la locul de parcare de unde am iesit (parcarea e pe trotuar) si am incercat sa dau cu spatele in strada. Jumatate a mers, jumatate nu. Rotile din fata au inceput sa patineze si am ramas suspendat. Intr-un final, injurand Forneti, soferii de dube care blocheaza iesirile din parcari, pe Chiliman pentru ca nu a dat zapada de pe sosea, pe soferii de autobuz care desi se opresc in dreptul tau la semafor, nu te-ar lasa nici morti sa iesi in strada inaintea lor, ziua de vineri si sfarsitul de luna, am plecat spre birou.

3) Pe Calea Victoriei, inainte de a intra in Piata Revolutiei, a doua masina fiind, am vrut sa-l claxonez pe cel din fata mea pentru ca desi era verde, nu vroia sa plece. Mi-am adus aminte de ultima doza de politete pe care o aveam ramasa de cand m-am mutat in Bucuresti si am zis sa nu-l claxonez. In secunda 2, un sofer din spate, cu telefonul la ureche, a uitat sa franeze. Daaaaa. Bara mea arata jalnic, el are ceva probleme, si atunci …. Ramane sa facem o constatare amiabila.

4) La Birou, o alta duda. Lucrand pe un HDD Extern de 1 Tb, (Ghici) - Am sters o partitie de 250 GB. Aici e prostia mea combinata cu neatentie si probabil cu ghinion.

5) Ziua e abia la jumate si nu stiu cata putere am sa ajung la sfarsit. Dar “viata e o curva si merita fu..ta” VIATA E FRUMOASA SI MERITA TRAITA !!

Anul asta, multe din sarbatorile legale pica sambata sau duminica. Mai jos am pus si calendarul primit de la Catalin (fara link). Tot de la el am primit azi si link-ul catre o petitie online care zice urmatoarele:
Zile libere in Romania - Compensarea zilelor de sarbatoare care cad in weekend cu zile libere in zilele lucratoare
05/01/2010
In majoritatea tarilor din lume, zilele de sarbatori legale care cad in weekend sunt recuperate in zile libere de Luni pana Vineri sau prin zile de concediu. (UK, Spania, Franta, Noua Zeelanda…)
Daca reusim sa ne mobilizam, am putea influenta crearea unui proiect de lege care sa sustina aceasta cauza. Este un drept al nostru, pentru care putem lupta impreuna.”

Si acum, contributia mea: nu ar fi mai simplu si mai util sa se ceara direct compensarea zilelor de sambata si duminica, dar numai in situatia in care acestea cad in week-end? Ar fi original si nu ar trebui sa dam exemple de tari precum Franta, Anglia sau Japonia, unde SE MUNCESTE in cursul saptamanii. Ei respecta munca, noi respectam week-endul

Calendarul zilelor libere din 2010

2 ian 2010 este sambata
1 mai 2010 este sambata
15 aug 2010 (Sf. Maria) este duminica
25 dec 2010 este sambata
26 dec 2010 este duminica
1 ian 2011 este sambata
2 ian 2011 este duminica

Practic, raman libere doar:
1 ian 2010
A doua zi de Pasti
A doua zi de Rusalii
1 dec 2010

Deci … Hai la munca!