Archive for the ‘Personale’ Category

Cum ne transforma internetul

Luni, Decembrie 12th, 2011

Am scris tot azi un post in care povesteam cum ne schimba viata, cum inainte intorceam capul sa vad ce se intampla dupa colt de a venit televiziunea, in timp ca acum prefer sa plec si sa caut online motivul prezentei unuei televiziuni la coltul strazii.

Acum imi dau seama ca internetul daca nu e trecut prin filtrul unei gandiri logice ne face sa devenim lenesi, superficiali, usor de controlat.

Am citit pe un blog:” Adevărul este că eu nu am cumpărat până acum niciodată lactate Tnuva. Poate pentru că nu mă uit la televizor prea des să le văd reclamele, poate pentru că nu m-au convins campaniile lor online…” Pe un alt blog, cineva intreba ce articole de cosmetice sa aleaga pentru ca nu putea sa se hotarasca. Altcineva intreba care ar fi cel mai misto aparat de ras, pentru ca trebuie sa si-l schimbe sau culmea, care e cea mai buna marca de zahar pentru ca a ramas fara si trebuie sa cumpere.

Sa inteleg ca urmatorul trend in internet – de fapt in blogosfera – este sa-ti intrebi vizitatorii cum sa iti petreci ziua de maine? A … si culmea. Vorbim de oameni cu succes in online! Live your LIFE!
Matei, pleaca de la calculator!!!

Cum ne transforma viata

Luni, Decembrie 12th, 2011

Azi noapte pe la ora 1:30 a suntat interfonul. WTF?! Cine sa fie? Asteptam pe cineva? NU. Daca e de-al nostru, suna pe mobil. Am adormit din nou ca vorba aia … a inceput o noua saptamana.

Luni dimineata, am coborat sa plecam fiecare in treaba lui. In curtea interioara, o vecina si un vecin, dezbateau o problema relativ importanta, impreuna cu femeia de serviciu. Importanta avand in vedere modul in care discutau, gesticulau si se uitau unii la altii. Am salutat si am plecat fara sa intrebam ce si cum.

Am iesit in fata blocului si mirati am observat “instalate” carele de reportaj de la B1, Realitatea “mai la strada” si o multime de oameni cu camere, microfoane, cabluri. La naiba, sa vezi ca am pierdut ocazia sa fim celebri. Hai la treaba ca in munca e scaparea noastra. Nu am intrebat, nu ne-am uitat sa vedem ce si cum. Lasa ca vedem pe net ce am pierdut.

Mi-am dus consoarta la birou si am plecat spre ale mele, cel putin la fel de importante ca si ale ei. Dupa ceva vreme, cand am ajuns in zona cu multe semafoare am scos telefonul si am dat realitatea.mobi si am ramas cu gura cascata. M-au trezit claxoanele din spate. Am sunat direct la Lidia si dupa 3 incercari in care nu mi-a raspuns, a patra oara am reusit sa spun. Bai! De ce nu raspunzi ? Stii de ce erau toti fraierii aia in fata blocului? S-a sinucis Malina!

Atentia de care s-a bucurat azi din partea presei (si probabil si inca vre-o 2-3 zile de acum inainte pana cand mai explodeaza vre-o teava sau mai iese becali cu o vorba de duh) a fost mai mare decat toata atentia pe care i-au dat-o in timpul vietii. Presa …

Pe partea cealalta, decat sa aflu de la locul faptei, am preferat sa caut pe net. Probabil ca in curand vom cauta pe net dovezi ca inca mai traim. Asa am ajuns!

1

Luni, Noiembrie 21st, 2011

Back again!

Luni, Septembrie 12th, 2011

Muulta vreme a trecut. Am facut o gramada de lucruri, am vazut o gramada de locuri, am cunoscut o gramada de oameni buni.

Dar … pe rand!

Concediu – 2418,6 km (din fata blocului pana – din nou – in fata blocului), 5.4% consum, 15 zile, pe toate tipurile de drum – de la autostrada pana la drumuri de pamant mai mult sau mai putin desfundate – pe traseu Bucuresti, Rm. Sarat, Focsani, Gura Humorului, Ocna Sugatag, Cluj (Gilau) Bucuresti. A fost FABULOS!

Rezultat final: mai mult de 500 fotografii si 2 prieteni casatoriti.

Acum, din nou acasa si de azi din nou la scoala (stie el cine).

Later update: – Marea dezamagire “Pariu cu viata”

2010 la bilant

Luni, Ianuarie 10th, 2011

Daca ar fi sa trag o linie de bilant dupa 2010, rezultatul ar fi pozitiv. Daca ar fi sa enumar aici si acum toate plusurile si toate minusurile, 2011 ar fi deja pe undeva pe la jumatate.Asa ca daca cineva citeste, trebuie sa ma creada pe cuvant.

Contrar unei prime impresii, a fost un an plin, in care am invatat chestii extrem de utile. Am invatat in primul rand sa-mi traiesc viata proprie, fara a ma lasa antrenat de nemultumirile colective, sau de falsele succese ale diversilor trecatori.

Am facut mai putine fotografii, am gatit mai putin pe blog, am deschis proiecte si am inchis ratari. Am descoperit ca oamenii (extrem de) ocupati sunt doar buni actori. Am descoperit ca daca vrei sa-ti saluti un prieten, scuza de “sunt extrem de ocupat” nu are nici o acoperire.

Am vazut Barcelona si inca ceva in plus. Am crezut si am primit incredere, in aceeasi masura in care am crezut si am luat tzepe. Toate la un loc au fost utile pentru ca am reusit sa invat din toate. Am reusit sa modific putin structura scalei proprii de valori.

Si incheierea pe scurt spune ca: 2011 va fi un an mult mai bun. PENTRU MINE!

La Multi Ani in 2011!

Sarbatori fericite

Sambata, Decembrie 25th, 2010

Pentru cine mai trece pe aici zilele astea, va urez “Sarbatori Fericite!”

Anul viitor am sa fiu mult mai activ, ceea ce va urez si voua.

La multi ani!!!

Egocentric 2

Joi, Decembrie 16th, 2010

Cand eram “mai tanar”, aveam impresia ca sunt special, mai bun decat marea majoritate a celor din jurul meu. Acum, ca m-am maturizat, am ajuns la concluzia ca aveam dreptate.

(puteti sa o luati SI ca pe o gluma)

Maturitate

Vineri, Noiembrie 19th, 2010

Ma gandeam azi … ca in momentul in care varsta imi depaseste marimea la pantofi, ar trebui sa mai consider si eu in mintea mea, matur.

Dar pentru ca imi place sa mai copilaresc, am sa ma iau mai in gluma si am sa-mi traiesc viata cu zambetul pe buze. Sa fiu sanatos!

Egocentric

Joi, Noiembrie 18th, 2010

Imi apreciez valoarea uitandu-ma nu la cei care-mi stau alaturi, ci la cei care au plecat si acum se intorc spre mine.

Fotografia care nu a mai fost facuta

Marti, Noiembrie 2nd, 2010

Acum un doua week-end-uri, undeva intre Pitesti si Curtea de Arges, pe o veranda, la ora apusului, un prieten m-a chemat sa-mi arate ceva. De dupa dealurile de peste lac (fostul lac) se ridica Luna. O luna plina cum nu am mai vazut de multa vreme.

Primul impuls a fost sa fug sa iau aparatul foto si sa imortalizez “momentul si locul”. Si totusi, intr-o strafulgerare de geniu ( :-) ), am ales sa nu fac fotografia care ar fi putut sa fie geniala. Sau banala. Am ales sa traiesc la maxim acel rasarit de luna, la granita dintre zi si noapte, pe malul unui fost lac in care se oglindeau norii. Si acum am ales sa impartasescu cu voi momenul respectiv, si sa va spun ca acea fotografie nu o veti vedea niciodata. (SIC!)