Archive for the ‘Pareri’ Category

Nu esti bogat pana nu ai mall-ul tau

Luni, August 3rd, 2009

Zf.ro scria ca Ilie Carabulea, unul dintre cei mai bogati oameni din Sibiu, isi va face un Mall. Lui, ca noi avem destule. Si nu oriunde. In sudul capitalei.

Ilie Carabulea a avut Banca Comerciala Carpatica (si mai are ceva din ea, cred), a vrut sa infiinteze o companie aeriana. Are Altassib una dintre cele mai mari companii de transport calatori. Mai spunea ca se va concentra pe afacerile din zona hoteliera. Si inca multe alte afaceri.

Ce-i lipsea? Un Mall. Erau un banc. Un broker statea la etajul 65 al unui zgarie nori si se uita ganditor pe geam. La un moment dat, un alt broker, dar de la un etaj de mai sus se arunca in gol si cade/trece prin fata celui de la et. 65. Asta sta si se gandeste: “Oare ce stie ala si eu nu am aflat inca?”

Daca mai sta 2-3 luni, ia un mall gata facut la jumatate din cat o sa bage in asta nou. Parerea mea. Oricum … pana la urma tot acolo va ajunge.

Dreptatea ca amenintare

Marti, Iulie 28th, 2009

Ma uitam la cat de brusc au inceput politicienii sa caute dreptatea. Ritzi e aruncata in judecata. Cu toata prezumptia de vinovatie, eu personal am parerea formata. Se pregateste sa intre la “serviciu” Elena Udrea. Cine va fi seful comisiei de “ancheta” parlamentara? Nimeni altul decat Ludovic Orban. Care nu a ajuns la politie sa-si declare accidentul pentru ca avea o problema.

Acum, ca simpla analiza, ce observ? Parlamentarii sunt misogini. Se iau doar de femeile din guvern. Si nici de alea de toate. Parlamentarii nu cauta dreptatea. Parlamentarii ameninta cu dreptatea. Si cauta dreptatea doar unde au interes majoritar. Majoritar inseamna de fapt “gashca”.

E bine ca a inceput. E rau ca e discretionar. E pacat ca nu ajung acolo unde sunt banii multi.

Tineretul si Turismul au cele mai mici bugete dintre toate ministerele.

In rest?! Sa le arda pe rug in Piata Constitutiei ca exemplu. Si dupa, sa se retraga sa mai dea o lege de cresterea a salariilor pentru parlamentari, ca e criza si se traieste din ce in ce mai greu.

Sa nu faci ce face POPA …

Marti, Iunie 30th, 2009

Biserica a fost intotdeauna forta spirituala in care oamenii cu greutati isi gaseau ajutorul … Yeah RIGHT!

Fara a huli, insa cu o oarecare detasare de INDUSTRIA numita si cunoscuta de toata lumea sub numele de Biserica, am sa incerc sa sfidez perceptul conform caruia “Fericiti cei saraci cu duhul!” Exemplele romanesti sunt mai multe.

Pe timpul comunismului, zeci, sute (?!) de biserici au fost daramate de marele carmaci. Doar cu o fluturare a bratului. Pentru interesele clasei muncitoare si ale conducatorului iubit. In afara de ziaristii de peste hotare care se afirmau la posturile de radio straine (god for them) si vreo cativa preoti – foarte putini, mult prea putini – impotrivirea bisericii a fost nu invizibila, ci in multe cazuri preotii chiar au colaborat la implementarea politicilor partidului unic. Respect pentru biserica! (Yeah , RIGHT!)

Revenim in zilele noastre. Niste englezi cu spirit intreprinzator au vrut sa construiasca in Bucuresti. Unde? Langa Biserici. Cazul 1) Langa Catedrala Romano – Catolica Sfantul Iosif din Bucuresti. Cladire mandra. Inceputa cu 3 etaje, in proiect, ajunge printr-o minune (dumnezeiasca) la o inaltime mult mai mare. Acelasi lucru se intampla si cu Millenium Business Center.

Dar sa terminam cu primul caz. Proiectul intr-un final primeste aprobarea din partea bisericii Greco Catolice doar dupa ce aceasta primeste promisiuni ferme ca va avea un spatiu (etaj) in noua cladire, un lift, un spatiu comercial  (conform presei din perioada respectiva) plus cateva locuri de parcare. Cand proiectul este avizat si promisiunile se schimba, incep protestele. S-a amanat ce s-a amanat, si din nou minune, intr-un final (adica acu) cateva zile, proiectul primeste aprobarea de a continua si a fi finalizat.

Cazul 2 – Millenium Business Center, lipit de Biserica Armeneasca. Dupa scandaluri cu surpari de fundatii, afectarea structurii de rezistenta a bisericii etc. se ridica blocul 17 metri in proiect, 70 in realitate. JUR pe sfanta cruce cu prima ocazie, ca am vazut o emisiune pe Antena 1, in care arhitectii se mandreau cu mareata realizare. Ce priveliste! Ce castig urbanistic! Ce vrajeala …

Ce facea preotimea armeneasca? Era multumita ca au primit? “O zugraveala si un pod” cum spune Vlad Petreanu pe blogul lui. Acum … zugraveala s-a murdarit, si podul … vai mama lui.

Sa fie oare o minune in sens invers ca al doilea bloc a ars imediat dupa ce primul a primit unda verde sa fie terminat? Doar Dumnezeu stie.

Si NU! Nu e luat in deradere cuvantul Lui, e doar o enumerare superficiala a faptelor comise si asumate de catre slujitorii lui.

Deci … vede cineva ce face POPA?

Pana unde poate merge nesimtirea?

Marti, Iunie 23rd, 2009

1) Monica Iacob Ridzi ameninta: “Ii voi da in judecata pe cei care au generat situatia”. Deci ce reusim sa citim printre randuri? Monica Iacob Ridzi se da in judecata singura si mai mult decat atat, il da in judecata pe Boc, pentru ca a acceptat-o in guvern, da in judecata parlamentul pentru ca a votat pentru numirea ei in functia de ministru al tineretului bla bla bla si daca ar fi sa ne luam dupa presa, il da si pe Basescu pentru ca el ar fi impus-o.

Desi functioneaza prezumptia de (ne)vinovatie, tot asa ar trebui sa functioneze si prezumptia de bun simt.

2) Am crezut ca GSP prin dezvaluirile facute, trece in zona jurnalismului profesionist si de cateva zile tot simteam nevoia sa-i laud. Cand colo, tot inspre zona de tabloid trage. “Crin si Tolo fata in fata“. De ce cu Crin Antonescu? De ce cu liberalii? Pentru ca tocmai a aparut nota de plata a liberalilor. “Loganul SF de 70.000 Euro se intoarce si baga Politia in faliment
Cu ce e mai breaza Ridzi fata de Crin? Ea a cheltuit 650.000 Euro pe criza. Liberalii au cheltuit 100.000.000 Euro pe Loganul de 70.000 Euro pe timp de “pace”

Viata sub umbrela alegerilor

Sambata, Iunie 20th, 2009

Viata zilnica este un sir lung de alegeri pe care le facem. Alegerile sunt combustibilul care face ca viata sa continue dupa un anumit scenariu. Alegem sa ne trezim la o anumita ora, alegem sa ne ridicam din pat. Alegem imbracamintea, alegem mancarea sau chiar alegem sa nu mancam, alegem programul … Alegem multe alte lucruri care ne duc in calatoria de supravietuire zilnica, de la inceputul ei, pana cand alegem sa ne incheiem ziua, pentru a alege sa incepem o alta zi.

Avem planuri indraznete, si alegem sa luptam pentru ele. Visam, si alegem sa luptam pentru ca visul sa se transforme in realitate.  Pierdem, suntem infranti, suferim, si alegem sa mergem sa ne ridicam si sa mergem mai departe.

Fiecare insiruire de evenimente, privite in urma, sunt rodul unor alegeri personale. Alegerile reprezinta calea prin care visele, sperantele, telurile se transforma in experiente, acumulari, amintiri. Alegem sa luptam pana cand ele (sperantele, dorintele, visurile) vor deveni realitate si dupa aceea, experiente si amintiri. Alegem pentru care dintre ele sa luptam si pe care sa le lasam deoparte.

A-ti pastra accesul la liberul arbitru, reprezinta cea mai mare libertate pe care o avem. A nu ne limita la simpla executare a “ordinelor” celor de langa noi, face ca fiecare zi sa fie ceva nou. Face ca din fiecare zi pe care o traim sa invatam cate ceva.
Daca vrem sa avem copii isteti, inteligenti, curajosi, trebuie sa-i incurajam sa invete sa aleaga din copilarie. Si trebuie sa-i invatam sa-si asume alegerile pe care le fac. Si trebuie sa-i invatam, ca alegerile reprezinta calea prin care pot elimina dependenta – patologica in unele cazuri – de cei care se intituleaza “calauzitori”.

Invatati sa alegeti!
Invatati sa va asumati alegerile!
Invatati sa va asumati greselile!

Tuca zice bine

Vineri, Mai 15th, 2009

Pe Realitatea, la ora 23.00 (acum e 23.21) e invitat Tuca la “Da sau Nu”. Idei: televiziunea actuala e de 2 lei, realizatorilor le sunt impusi sau refuzati invitatii, ziaristii nu au coloana vertebrala.

Din pacate realizatoarea nu se ridica nici macar la jumatatea asteptarilor. Prin comparatie este o “ucenica” bagata in cusca leilor cu Tuca.

Tuca e decent. Chiar mai mult decat atat.

Paralele extraterestre

Miercuri, Mai 6th, 2009

In paralel, se joaca CFR – Poli Timisoara (sau cum se mai numesc) pe Antena 1 si parca de pe o alta planeta, Chelsea – Barcelona pe ProTv.

Daca le vezi in paralel (Tv Tuner si Televizor) ai senzatia ca ai nostri de fapt joaca incet incet, cat sa asculte ce se intampla pe ProTV, la tv-ul uitat deschis in vestiar.

Cat de mici suntem. Cat de departe sunt ei. Ti-e jena sa spui ca si unii si ceilalti joaca FOTBAL. Romania te blazeaza. Si daca ai stiut ceva cu mingea, cand ajungi aici te scufunzi in mocirla, scandalul si tupeul vedetelor sportive autohtone.

Catuse la micul dejun

Luni, Aprilie 13th, 2009

Lumea se schimba. Pana acum aveam coruptie dar nu aveam corupti. Aveam meciuri vandute, dar nu aveam dovezi. Aveam marturii si guralivii erau indepartati si/sau suspendati.

Diminetile oamenilor puternici incepeau cu ciripit de pasa(rici)rele, un mic dejun sanatos de copios, o mangaiere fina pe un volan de Bentley, Rolls Royce, Mercedes sau Maybach. O vizita la stana sau la Supermarket. Cate un PIC PIC PIC, pana n-o mai ramanea nimic, dupa cum se canta prin Pitesti.

O gramada vesela (nu ca la Rugby Dinamo-Constanta)  de guralivi cotcodaceau atat inainte cat si dupa fiecare etapa. Erau furati si cei care castigau, si cei care pierdeau. Toti erau nevinovati, dar furati si curati.

Dintr-o data, s-a schimbat seful de restaurant. Si la intrebarea Boss-ului: “Ia zi Ba, ce avem la micul dejun?”, raspunsul vine ca o lovitura de la 11 m: Catuse Domnule, Catuse cu gratii!

O fi bine? O fi rau? Cum opresti o avalansa? Cu ranga nu, ca nu-i Maybach. Cu VERTU violet, iar nu merge. Mai vedem. Poate cu diplomatul de table a lui Mitica sau cu gratarul lui Nasu. Piti, 6 – 4, poarta-n casa. Ai grija sa nu se inchida cu zgomot metalic, pentru marturie mincinoasa. Preferi un 2-1 zar de fuga?

Puterea de a recunoaste

Miercuri, Aprilie 8th, 2009

Am anumite antipatii personale. Nu stiu de la ce vin dar le am. Sunt anumite persoane pe care nu le “inghit” dar le urmaresc. Una dintre ele este CTP. Motivele petru care nu il simpatizez sunt:
– virulenta de care da dovada uneori ca analist chemat sa analizeze anumite evenimente
– Antipatia afisata fata de anumite persoane indiferent de ceea ce se intampla
– imaginea de “om simplu” pe care o afiseaza permanent.

In rest, numai de bine. Nu-mi place dar il urmaresc. Nu e singurul. Mai sunt Mircea Badea, Ion Cristoiu si alti si alti come tatoru, analisti, editorialisti, care isi castiga banii din presa nastra.

Se intampla in anumite situatii sa fiu de acord cu ei. Atunci cand nu sunt de acord, de obicei tac din gura. M-am obisnuit sa am pareri diferite. Cand insa comenteaza clar anumite evenimente, fara insa a le da o tenta personala, JOS PALARIA!

Deci, RECUNOSC! Articolul/editorialul “O diversiune periculoasa” este un punct de vedere cu care CTP ma surprinde, pentru ca nu ma asteptam sa-l vad la el. Am avut impresia ca daca nu se va alatura hoardelor de personalitati care il fac pe Becali victima, macar o sa taca. Prezentarea Clanului Becali impotriva statului de drept, reprezinta un punct de vedere pe care-l impartasesc. Tendinta pe care o avem de acceptare a unei justitii paralele, face din noi, sclavii frustrarilor personale. Oare chiar am vrea sa traim intr-o lume in care Justitiari sa fie fratii/verii Becali?

O zi nefasta

Miercuri, Aprilie 8th, 2009

Multe dintre esecurile suferite de persoane sau echipe in lumea de azi sunt puse pe seama unor zile nefaste. Sau lipsa de noroc. Sau lipsa de inspiratie. Numarul zilelor nefaste sunt direct proportionale cu valoarea banilor garantati pe care-i incasezi.

Sunt meserii si meseriasi, pentru care zilele nefaste sunt normale. Politisti, judecatori (inamovibili), procurori, ziaristi, tipografi, corectori, ziaristi, invatatori, profesori, ziaristi, bloggeri si din nou ziaristi, sunt cei care oricand pot invoca zilele nefaste. A … si fotbalistii.

Nimeni dintre cei care practica una dintre meseriile de mai sus nu va spune (cel putin in Romania) ca a gresit, ca nu s-a concentrat destul, ca nu a invatat sau nu a muncit destul pentru a nu prinde acea zi nefasta. Piturca a declarat ca el a atras de mult atentia ca vor veni vremurile grele insa nu a facut nimic pentru a amana zilele nefaste pe care le-a gustat din plin anul asta, pe salariu pe care-l putem invidia la orice ora din zi si din noapte. Dar hai sa termin cu fotbalul ca ultimele posturi prea au fost dedicate personajelor din fotbal.

Singura problema este ca sunt anumite meserii in care zilele nefaste nu au ce cauta. Nici un personaj sau meserias din meseriile enumerate de mai sus, nu ar apela la un doctor sau la un pilot de avioade care sa-i spuna de la inceput: “E posibil sa am o zi nefasta”

Ati vazut un pilot de avioane care sa spuna “am avut o zi nefasta”, “Nu am avut noroc” sau “Data vitoare va fi mult mai bine. Am sa ma concentrez si am sa fiu apt 100% pentru aterizarea urmatoare”.

Ati vazut un neurochirurg sa se scuze ca a scos o emisfera cerebrala pentru ca a avut o zi nefasta? Ca a scos un rinichi in loc sa faca operatia de polipi pentru care era programat?

Ati auzit pe cel care pazeste valiza atomica a lui Obama ca a apasat aiurea pe butoane sau ca a pierdut-o pentru ca a avut o zi nefasta?

Zilele nefaste sunt scuzele indecente pe care le aruncam inainte, pentru ca nu avem curajul sa ne recunoastem limitele de competenta sau de incompeteta. Toti putem sa rasturnam muntii din vorbe. Din pacate cand trebuie sa o facem, ne trezim ca suntem in ziua nefasta din luna respectiva.

Daca am avea macar 5 zile nefaste in fiecare luna, ar fi foarte bine. Din pacate avem cel putin 10. Asa era un banc. Sa fim sanatosi si sa avem incredere ca ziua de maine va fi mai “fasta” decat cea de azi.