Archive for Octombrie, 2010

Azi e ziua …

Miercuri, Octombrie 20th, 2010

Azi e unul din acele momente care se fotografiaza: 20 Octombrie la ora 20.10 sau altfel scris, 20.10-20:10

P.S. 20.10.2010-20:10

Presa – A patra putere in stat

Marti, Octombrie 19th, 2010

Mai jos sunt cateva citate din Stenogramele discutiilor dintre SOV si diversi trepadusi, reprezentanti ai celei de-a patra putere in stat. E haios pentru ca a avut de unde sa invete. Prin comparatie cu ALA MARE, SOV e doar un pitic care a fost prins cu copiuţe.

“SOV: Acuma ti-am cerut, astazi, sa-mi pui organizatia pe picioare, organizatia la punct, care sa functioneze in conformitate… Cand mi-am exprimat eu interesele, ea sa functioneze in sensul ala.”

“SOV: … In orice trust de presa, patronul real al trustului de presa are un reprezentant editorial, care are grija de interesele patronului.”

“SOV: Ai vazut? E atat de simplu, adica stai , ma, ce-mi trebuie? O sugem prin batista, sugem p… prin batista? Nu tata! Ea este organizatie care trebuie sa raspunda intereselor de business ale patronului…”

Si doi oameni de bine …
“S.O.VÂNTU: – Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: – Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
CHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: – Da, bătrânelule”.

“S.O.VÂNTU : – Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. – Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU – Dar este elementar, dragă Watson (râde – n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f…, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.

“S. O. VÎNTU:: -Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.”

“S. O. VÎNTU: – Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. BUŞCU: – Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: – Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.”

Logica sindicatelor

Marti, Octombrie 5th, 2010

Eu scriu despre asta nu pentru ca am reusit sa inteleg logica luptei sindicale. Din contra! Nu am reusit sa inteleg logica dupa care se ghideaza conducatorii si adeptii acestei miscari.

Si ca sa fiu macar eu inteles, am sa expun mai jos nedumeririle mele.
In momentul in care tu ca sindicalist (profesor, doctor, asistenta, si nu in ultimul rand politist) te adresezi legal sau ilegal presedintelui, pentru ca ai auzit la televizor ca de fapt el conduce tara desi nu are parghiile necesare, cu minunata maxima (iesi afara javra ordinara) izvorata din intelepciunea unui popor “ales”, probabil ca astepti sa fii primit cu paine si sare, cu intelegere, rabdare, si deschidere spre dialog.

In momentul in care tu dai drumul oamenilor cu o ora mai devreme decat era anuntat, inseamna ca ai rezolvat problemele pentru care ai venit. In momentul in care tu ca lider de opinie iesi la televiziune si reciti din ceea ce ai auzit la tv si spui ca nu ai cunostinta de cazuri concrete de intimidare dar ai auzit ca e posibil sa fi fost, ce asteptari ai putea avea de la cei de la care astepti rezolvari?

De fapt sindicalistii ce cauta? Scandalul sau dreptatea? Asteapta ca eu, care ma lovesc de interdictii de circulatie sa empatizez cu miscarea lor sau sa-i injur pentru ca nu pot sa-mi fac treaba?

Eu zau ca nu inteleg. Daca cineva din cei care ajung pe aici are vre-un raspuns, il astept cu bratele deschise. Poate asa ma mai luminez si eu.

Cumva, de aici pleaca nesimtirea

Luni, Octombrie 4th, 2010

Putem identifica inceputul marlaniei care domina presa scrisa (si nu doar) in zilele noastre. Am inteles acum ceva timp ca scandalul vinde. Da … presa nu mai poate face bani din calitate, cultura si adevar si atunci recurge la calea cea mai usoara. SCANDALUL!

Ce ar putea cauta Madalin Voicu, sa-si dea cu parerea despre Gigi Becali in GSP? Acum, Gigi o sa-l faca tzigan, lautar sau mai stiu eu cum, Madalin o sa-l faca incult, hot si prost si uite asa se va vinde inca un numar din Gazeta. Antenele, ProTv si alte posturi vor intinde (…) intr-un strat gros capabil sa acopere ceva circumvolutiuni care inca se mai zbat in creierii maselor, dupa care vor face impreuna o noua conferinta pe tema “Presa inghitita de internet” in care vor spune la unison “Asta cere publicul si noi trebuie sa-i dam ceea ce cere. Publicul e suveran!” Pana la urma … sunteti de tot (…)

Bloggerul – acest new entry pe scala progresului uman

Vineri, Octombrie 1st, 2010

Intru pe site-uri si descopar tot felul de “bloggeri”. Ce e Blogger-ul? Un om cu un blog. E destul. Urmeaza celelalte elelmente de diferentiere intre bloggeri. Numarul de vizitatori, numarul de comentarii, pozitia in zelist, apartenenta la un grup de “interese” sau la altul, mai nou – influenta si multe altele.

Bloggerul roman (in general) e din bancul ala cu IT-isti (cum zic necunoscatorii):
“- Uite … Ploua!
– Da-mi link!”

Bloggerii cei mai galagiosi se cearta pe exclusivitati. Intr-o presa in care reporterii fac stiri stand pe scaun, in care inspiratia se reduce la alegerea site-urilor din care dai copy/paste, bloggerii se vor cei mai buni. Caragiale saracu … “”in orasul acesta de gogomani cel dintai intre fruntasi politici’’ poate fi adaptat cu succes la ceea ce se vor bloggerii

Bloggerii au permanent ceva de spus. De fapt nu de spus ci de criticat. Politica, economie, circulatie, bloggeri concurenti, evenimente, crize, orice numai sa poata critica. Orice numai sa faca putin scandal, pentru ca au descoperit pe net (unde in alta parte?!) ca scandalul aduce audienta. Si ca sa nu fiu inteles gresit, fiecare blogger isi asuma adevaruri absolute despre toate domeniile si toate posturile trebuiesc luate in general ca axiome.

Bloggerii nu scriu la comanda sau “pe interes” ei pur si simplu promoveaza concursuri la care dau premii.Nu de la ei ci de la organizatori. E bine? E rau? E normal intr-o oarecare masura. Pana la momentul in care companiile ar trebui sa-si dea seama ca tintite alese nu genereaza destul feedback. Dar e treaba fiecaruia sa faca ce stie mai bine.

Bloggerii nu primesc pomeni sau cadouri … ei primesc produse pentru testare.

Am mai avut ceva rabufniri in timp pe tema “bloggerilor”. Ca sa revin la ce vroiam sa spun ..

Citesc din ce in ce mai des pe blogurile influente … “Vreau sa iau malai! Are cineva idee unde gasesc cel mai bun malai? Eventual cu link!”. “Vreau sa vad un film bun … Are cineva idei? Eventual cu link!”.  “Vreau sa-mi schimb masa de la bucatarie. Are cineva idee unde gasesc mese de bucatarie? Eventual cu link!”

Bai fratioare (nu TU! – daca citesti) – Traieste-ti viata! Iesi afara pe strada sau uita-te singur pe Google! Ce tot ceri atatea link-uri pentru toate prostiile?

A … si pana la urma (parerea mea), blogger influent e cel de la care dupa ce citesti, inveti ceva ce te ajuta sau care iti adauga ceva la cunostintele pe care le ai. Ceilalti sunt doar niste mici povestitori!

Si daca vreti nume … nu va dau link. Cautati singuri exemplele!