Archive for Martie, 2010

Cand publicitatea doare

Miercuri, Martie 31st, 2010

Mediafax spunea ca in perioada 7-13 martie, Facebook a depasit Google ca audienta in SUA. Tot Mediafax spunea ca Facebook este accesat de peste 100 milioane de utilizatori de pe mobile, si ca in 6 ani a ajuns la 400 milioane de utilizatori. In general, cifrele despre Facebook sunt foarte ridicate, indiferent de subiectul atins.

Si in Romania, Facebook are un numar (foarte) mare de utilizatori. Se fac bani multi in zona asta. Si totusi, doavezi de amatorism si superficialitate, ca sa nu spun prostie, apar zilnic pe paginile lor. Iata una dintre dovezi:

Teapa cu Dacia Duster

Marti, Martie 30th, 2010

Lume buna a preluat stirea conform careia site-ul Dacia-Duster.ro a fost spart. Ca IT-ul Renault e de cacat, ca o fii ca o patii, ca luna si ca stelele …

De ce blogosfera romaneasca sufera de aceleasi pacate ca si presa scrisa de care se ia de fiecare data cand da (presa) stiri furate/neverificate/jenante? Adevarul e la o jumatate de click

Datele problemei sunt urmatoarele:

Domeniul Dacia-duster.ro este detinut conform RoTLD de Marius Petrescu,
“Domain Holder
Marius Petrescu
GLOBE HOSTING SRL
Str. Avram Iancu 37
Baia Mare, 430313, RO
Phone: +40.312249495
Fax: +40.312249495
Email: office@globehosting.com
– – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Domeniul dacia.ro este detinut de:

S.C. Automobile Dacia S.A.
S.C. Automobile Dacia S.A.
Str. Uzinei Nr.1
Arges
Mioveni
xx, 115400, RO
Phone: +40 248 502 000
Fax: +40 248 261 464
Email: contact.dacia@daciagroup.com

Avem un RoTLD … Ce sa facem cu el?
Probabil ca maine presa va fi plina de stirile furate de pe net.

Volvo = 沃尔沃

Duminica, Martie 28th, 2010

沃尔沃 = Volvo in limba Chineza simplificata, conform Google Translate.

Dupa Saab care a plecat de la GM spre Spyker (producator olandez), o alta marca “suedeza”, Volvo, intra in posesia marilor castigatori ai crizei mondiale: China – de fapt compania Chineza Geely Holding Grup

Stim insa cum e cu proprietatea in China. Volvo devine proprietatea intregului popor – CHINEZ

Mai multe pe ZF

P.S Volvo = 沃爾沃 in limba Chineza Traditionala. E?!?!? Alta treaba …..

Geniali in fiecare zi

Duminica, Martie 28th, 2010

…sau aproape.

O datorie achitata prin acest post. Cum spuneam in penultimul post, recunoasterea unui lucru bine facut nu prea ne sta in caracter, atata timp cat el nu e facut de noi. Exista premii, topuri, clasamente, nominalizari, menite sa scoata in fata pe “cel mai cel” dintre cei mai buni. Exista interese si exista subiectivism. Totul facut sa scoata in evidenta exemplele demne de urmat de catre turma adormita a fanilor.

Fanii la randul lor, fiinte demne de mila la o mai atenta analiza, oameni care-si dau parte din bani pentru a vedea de ce presa a numit-o pe x cea mai sexy sau pe y cel mai dotat, nu mai au interesul sa verifice sau sa analizeze corectitudinea topurilor respective.

Dar … pe scurt, intr-o lista oarecum superficiala, incerc sa nominalizez aici cativa oameni pe care-i consider geniali, de fiecare data cand ii vad. Julia Roberts, Hugh Grant, Anthony Hopkins, Jack Nicholson, Morgan Freeman, Jean Reno, Gerard Depardieu, Al Pacino. Aici am sa las paragraful deschis si am sa adaug nume pe lista. Mai mult, poate am sa deschid chiar o pagina cu lista asta si eventual am sa dau si exemplele.

De fapt ce voriam sa spun? Cei de mai sus nu sunt geniali in filme care au spart box-offce-ul (sau sunt si acolo). Eu incerc sa-i apreciez in filme simple, cu incasari probabil modeste, considerate esecuri de catre cei care fac topurile celor mai bune filme. Ultimul exemplu, pentru ca de la el am plecat, Notting Hill, in care Julia Roberts si Hugh Grant fac un cuplu fabulos. Oamenii de mai sus reusesc sa exprime o naturalete, uluitoare in cele mai multe situatii. Medici, piloti de avioane, curve sau preoti, piloti de formula 1, bolnavi de cancer, orbi, betivi sau inapoiati mintali, indiferent de rolul pe care-l joaca, reusesc sa exprime si sa scoata maximul de dramatism dintr-un rol in care sunt obligati sa joace viata oamenilor normali.

Ei care in viata de zi cu zi sunt milionari, ei care ar putea avea oricand ce si-ar dori, mai putin liniste si probabil prieteni, ei reusesc sa se transpuna intr-un mod miraculos in personaje imortalizate pe o banda de celuloid. Sau mai nou, in semnale digitale binare, care prin definitie, ar distruge vraja si poezia artei. Naturaletea devine in zilele noastre dovada genialitatii.

Noi care in fiecare zi jucam un rol, al subordonatului devotat sau a sefului atoatestiutor (asa zice dex ca se scrie), noi care in fiecare zi, al amicului pe umarul caruia plangi sau al clown-ului care “il face pe sef sa rada”, am uitat ce inseamna sa fim naturali, adevarati, sinceri. Avem intotdeauna ceva de dovedit, dar nu ce vrem noi, ci ceea ce asteapta ceilalti de la noi. Deci, ca sa fii genial, trebuie neaparat sa joci un rol.

Joaca clownule  … Joaca!

Despre genialitate

Marti, Martie 16th, 2010

Se spune ca geniile sunt recunoscute abia dupa moarte. Este modul nostru de a ne simti bine. Nu putem recunoaste valoare indiscutabila decat atunci cand nu ne mai pune in pericol imaginea despre propria valoare. Sau … rezultatele geniale, nu sunt apreciate la justa lor valoare, decat mult timp dupa ce au fost produse si lumea nu mai poate fi oprita sa vorbeasca despre asta (promoveze)

Parerea mea despre americani este extrem de proasta. Apreciez la ei insa un anumit mod de gandire conform caruia nu conteaza ceea ce faci, important este sa faci bine. Daca reusesti sa fii cel mai bun in ceea ce faci inseamna ca ai reusit. Putini insa reusesc sa-si faca treaba foarte bine, sau de fapt sa faca VIZIBILA treaba facuta foarte bine. Poate datorita lipsei de expunere pe care o au, poate datorita faptului ca noi, la randul nostru, suntem incapabili sa recunoastem de fiecare data cand un lucru este realizat exemplar. Pentru ca fiecare dintre noi consideram ca meritam sa primim (doar sa primim) produse si servicii realizate exemplar de ceilalti.

Nu lauzi omul de la curatenie care matura sau spala impecabil pe jos. Si nici mecanicul de locomotiva care te aduce la timp. Sau poate soferul de taxi. Eventual lasi un bacsis pentru ca “asa se poarta” si pleci mai departe, fara sa te gandesti vreo clipa ca oamenii respectivi si-au facut treaba in mod exemplar.

De fapt, daca ne uitam mai bine, vom vedea ca acest concept de “treaba facuta exemplar” creste ca cerinta cu cat mergem mai jos spre originile procesului. Daca e praf pe birou dimineata este mult mai grav decat daca noi, fiecare dintre noi (care suntem mai sus pe scara “evolutiei”)  mai tragem un chiul. Cu cat urcam spre sferele mai inalte, cu atat necesitatea de a face treaba exemplar se transforma din obligativitate in “doar o posibilitate”.  Mai mult decat atat, cu cat cei de mai jos fac mai mult decat li se cere, cu atat mai mult cei de mai sus vor avea de facut mai putin decat li se cere. Si daca acestia din urma gresesc / gresim, e vina altora.

De aici vine un alt “pacat” al nostru, al fiecaruia dintre noi. Lipsa de comunicare. Nu mai putem comunica, pentru ca suntem prea preocupati sa atragem atentia, sa aratam cu degetu. Eventual sa impungem aerul amenintator. Lipsa de comunicare se pare ca duce la anchilozarea gatului, atata timp cut nu mai putem intoarce capul sa putem vedea ce a fost inainte. Cand s-a transformat potentialul succes in actualul esec. Cand am inceput sa pierdem din elan, din ambitie, din dorinta? Cand am inceput sa ne preocupe mai mult succesul viitor decat cel de zi cu zi? Succesul final este suma succeselor de fiecare zi.

Raspunsul il gasesc intr-o replica dintr-un banc semi-genial “A … am uitat sa-ti spun: SUS e DEMOCRATIA! JOS e FUTAIUL”

Si pentru ca postul asta s-a lungit prea mult, si nu am spus ce vroiam, doar anunt ca urmatorul post este despre GENIALITATEA de zi cu zi! – generat de “Notting Hill”

Gripa aviara noua

Marti, Martie 16th, 2010

Nu mai exista gripa aviara. Este “Gripa aviara inalt patogena” Si in 2011 se va numi, NOUA gripa aviara inalt patogena.

Afaceri pe datorie sau boala economiei nationale

Miercuri, Martie 10th, 2010

N-am bani dar fac afaceri. Celebra productie americana “Others people’s money” surprindea un model de business valabil inca (de fapt in plin avant) in anii 90. Sa faci afaceri cu banii altora. Finantarea business-ului propriu cu alti bani, este insa o morisca plina de capcane. Si capcanele sunt cu atat mai periculoase cu cat numarul intermediarilor creste.

Hai sa luam orice industrie de la noi, si vom vedea ca nimic nu se mai face cu banii jos. Totul este perfect pana cand insa lantul se fisureaza. Ex.  Producatorul da marfa la intermediar 1 si incaseaza banii la 15 zile. Intermediar 1 da marfa la 3 intermediari si incaseaza de la fiecare la 20 de zile. Intermediarii de nivel 2 dau marfa in cel mai bun caz la magazin care plateste marfa la 25 de zile. Uneori si magazinul vinde pe datorie. Pentru ca vinde la en detail.

Desi magazinul vinde si incaseaza banii, nu plateste la 25 de zile. Plateste la 30 de zile. Si intermediarul 2 la intermediarul 1 mai intarzie si el si intermediarul 1 la producator intarzie si el. E … Producatorul se aprovizioneaza cu marfa cu plata la termene din ce in ce mai mari. Si tot asa … la un moment dat in timp, undeva, o za din lantul producator – vanzator – client final, se rupe si de aici incepe tavalugul blocajelor.

Sunt companii care vand si dau termen de incasare 45 de zile si chiar 60 de zile. Si pe deasupra, accepta si incasarea cu intarziere. Si daca intrebi spun ca “pai altfel nu se vinde”. Problema cea mai mare este ca ciclul de productie este mult mai mic decat ciclul  de incasare / decontare. Si undeva, toate aceste intarzieri programate, devin insuportabile pentru cineva. Pentru ca lantul se uzeaza si se rupe.

In acelasi timp apare o anomalie. Numarul de persoane care produc este din ce in ce mai mic, in timp ce numarul persoanelor care se ocupa de distributie, vanzare, promovare, este din ce in ce mai mare. Asa cum un raport dezechilibrat intre angajati si pensionari pune presiune prea mare pe sistemul de asistenta sociala, la fel de nesanatos este si un raport dezechilibrat intre producatori si “auxiliari” (personalul din distributie, vanzare si promovare).

O alta anomalie este ca productivitatea muncii a crescut mult mai repede decat populatia si nevoile acesteia, si chiar mai repede si mai mult decat “creearea artificiala” de nevoi. In acelasi timp durata de viata a bunurilor a scazut mult mai mult decat a crescut venitul celor care ar trebui sa schimbe bunurile uzate moral si/sau fizic.

Dezvoltarea cu orice pret si uneori in directii gresite, face ca ceea ce traim in perioada asta sa ne nasca multe semne de intrebare. Cat de pregatiti suntem pentru criza generala? Cat de pregatiti suntem pentru criza personala? Cat de pregatiti suntem pentru criza celor de langa noi? Daca toata lumea face afaceri cu banii altora, de ce noi suntem cei care platim inainte de a beneficia de ceea ce cumparam?

Deci, cand veti mai vrea sa faceti afaceri cu banii altor oameni, sa va ganditi ca s-ar putea rupe lantul la voi. Si inainte de a da vina pe altii uitati-va la voi si faceti analiza corecta.

Sfatul LION :-)

– cauta producatorul si incearca sa cumperi direct.
– cauta pretul corect, chiar daca asta ar insemna sa consumi timp pe care oricum il pierzi aiurea.
– pretuieste utilitatea inaintea imaginii sau perceptiei celorlalti.
– foloseste-ti relatiile si cunostintele altora inainte de a te arunca orbeste intr-o actiune pe care nu o stapanesti foarte bine
– incearca sa te informezi mai mult inainte de a lua o decizie
– incearca sa te gandesti ca e foarte posibil sa nu cunosti toate aspectele unei probleme
– incearca sa te gandesti ca e posibil sa nu fii cel mai destept, cel mai frumos, cel mai devreme acasa
– INCEARCA SA COMUNICI MAI MULT SI MAI BINE CU CEILALTI! POTI AVEA MARI SURPRIZE SI FOARTE MULT DE CASTIGAT!

Cel mai cel …

Luni, Martie 8th, 2010

si nevoia de repere. Sfarsitul si inceputul de an de regula presupun improspatarea reperelor. Cel mai bun fotbalist, cea mai frumoasa femeie, cel mai bun film, cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel.

Am mai atins subiectul de cateva ori in diferite forme. Acum, starnit de premiile Oscar, incerc sa sintetizez putin ceea ce ma macina.

Multa lume astepta ca Avatar (l-am vazut) sa castige Oscarul. 300 milioane USD productie, 200 milioane USD promovare, 28 milioane USD incasari in prima zi. Practic, la banii astia aproape ca si-a cumparat (sau a incercat sa-si cumpere) Oscar-ul Da … a fost un film ok, animatie, efecte speciale facute de calculatoare ultra performante, peisaje generate sau modificate. O poveste slabuta, cu un final asteptat, a dus totusi filmul in zona de discutii.

Plecand de la premisa ca nu conteaza cat de bun esti, conteaza cat de bine te promovezi, Avatar a creat destule asteptari dar si controverse, pentru a strange o gramada de “pauperi” la vizionare.

Profitand si de intrarea puternica a cinematografelor 3D in optiunile de petrecere a timpului liber, Avatar a dat tunul dorit. Dar atat. Ce are totusi asta de-a face cu valoarea? Ce-l face valoros in afara de “niste” efecte speciale si un exercitiu reusit de promovare? Nu darama bariere si as putea spune ca nici nu creaza tendinte trenduri.

Personal, consider ca Razboiul stelelor (1977) si Matrix (1999) au reprezentat momente de (R)evolutie in cinematografie. Atat in zona efectelor speciale, cat si din punct de vedere al scenariului. Filmele au avut o poveste “inchegata”, o executie fabuloasa din punct de vedere tehnic si in plus, parca mai putine auto-“laude” venite din zona de cronica de entertainment.

Nu am vazut “The Hurt Locker” dar alegerea unui film cu buget normal, in detrimentul unei bombe de marketing, nu poate decat sa ma multumeasca. Din punctul meu de vedere, nici un film nu merita 500 milioane de dolari. A .. daca-l vedem ca pe o afacere, da. Dar pana la urma filmul este o arta. Si a da valoare unui film doar prin prisma investitiei, mi se pare gresit. Nimeni nu stia ce e, dar toata lumea stia cat a costat.

Acelasi lucru il vad prezent din ce in ce mai mult in viata de zi cu zi. Masinile, prin Logan si mai nou prin Duster, tind sa devina ceea ce ar trebui sa fie de fapt. Niste “unelte” cu o utilitate clara. Minimalista. Si daca se intampla ca la banii aia, sa si arate ok …

Nu stiu daca varsta e cea care ma face sa caut valoarea, si utilitatea in detrimentul imaginii si perceptiei celorlalti, dar cred ca incet incet ne indreptam spre o dezvoltare mai sanatoasa si mai valoroasa a caracterelor. NU TOUL este publicitate. Nu totul este imagine. Conteaza mai mult utilitatea, bunul simt si eficienta.

Felicitari “The Hurt Locker”! – ca despre el ar fi trebuit sa fie vorba.

Afara ninge

Vineri, Martie 5th, 2010

Daca va e lene sa va uitati pe geam, la cerere va trimit link!

Vina primordiala

Joi, Martie 4th, 2010

E o perioada grea in care toata lumea da vina pe toata lumea. Afaceri se inchid sau deja s-au inchis, oameni au ramas fara servicii, familii s-au destramat, fotbalul e la pamant, Afacerile sunt in aer, incasarile sunt mici, din ce in ce mai mici … ai zice ca e sfarsitul lumii.DOAR ACUM – 2012 la pret de 2010. Maine va fi mai scump.

Cineva trebuie sa fie de vina pentru ce mi se intampla mie. (MIE – la nivel general, nu personal, pentru ca e greu sa-mi asum ceva :-) ). Toti cei care au si/sau au avut de suferit sau de pierdut cauta vinovati. Si nu ma refer doar la perioada ultimului an.

Daca ceva merge prost, de vina e celalalt. Sau si mai simplu si generalizat, altcineva. Daca ceva nu merge la fel de bine cum ne-am asteptat, tot ei, ceilalti sunt de vina. Singurul lucru pentru care ne recunoastem vina, e atunci cand totul merge bine. Da … Eu sunt “vinovat” ca totul merge asa de bine. A … putea sa aibe un succes si mai mare? Pai tu esti vinovat ca nu s-a intamplat asta.

Tot gandndu-ma la asta, am inceput sa analizez niste “faze” si mi-am dat seama ca undeva, in urma, aproape de momentul zero, EU am facut alegerea finala. Alegerea care m-a implicat. Alegerea care m-a adus aproape de centrul problemei. Daca eu nu faceam alegerea, nu mai eram implicat si nu aveam de ce sa “sufar’.

Si am ajuns la concluzia ca de fiecare data cand ceva nu merge bine in ceea ce ma priveste, E VINA MEA! EU AM ALES atunci, undeva, candva. Deci, vina primordiala e a mea. Si eu sunt vinovatul primordial . Pentru ca totul a tinut de alegerea mea. De azi, in principiu, nu ma mai intereseaza vina celorlalti, pentru ca am reusit sa devin constient de vina mea. Restul ar insemna energie consumata aiurea.

O “poveste” oarecum asemenatoare, dar referitoare la IQ, puteti vedea la Turambar. Si asa … in avanpremeira, Ia zi ma, care te mai crezi destept?