Archive for Ianuarie, 2010

I-a luat iarna pe nepregatite

Vineri, Ianuarie 8th, 2010

“Franţa, Normandia, Bretania şi zona centrală se aflau sub zăpadă, care a afectat serios traficul rutier.” (Mediafax) Uaaauuu … Adica atunci cand ninge si ei au probleme? Ei ? Tarile civilizate?

Un alt tren a ramas azi noapte in Eurotunel. Inaintea craciunului, Eurotunelul inchis trei zile. Sosele blocate. Autostrazi pe care se circula foarte greu. Aeroporturi inchise. Curse anulate si/sau intarziate.

Vezi bai Romane, ca tu, pe Baneasa, cand tipi ca ti-a anulat Blue Air-ul cursa din cauza viscolului, nu ai dreptate?! Da asa suntem noi mereu obisnuiti sa dam din gura in loc sa punem mana sa facem treaba. Poporul ales!

2009 – anul premierelor

Joi, Ianuarie 7th, 2010

De fapt intregul mandat al lui Basescu a fost plin de premiere. O tentativa de suspendare a presedintelui, o premiera in sine. In Referendum prin care dorinta parlamentului a fost anulata de un vot popular, o alta premiera.

Dar daca revenim la anul 2009, vedem cel putin in politica niste semne in care politicienii nu vor sa citeasca nimic. Cu atat mai putin sa o inteleaga, pentru ca de citit nu o citesc dar le face cineva conspecte politicienilor.

Parlamentul da jos guvernul – pentru prima data in ultimii 20 de ani. Vorbim aici de Guvernul BOC.
Parlamentul respinge o propunere de prim-ministru si guvern – pentru prima data in 20 de ani. E vorba de guvernul Croitoru.
Parlamentul refuza sa ia in discutie o propunere de guvern – pentru prima data in ultimii 20 de ani. E vorba de guvernul fantoma Negoita.

La alegeri, pentru prima data, PNL sustine PSD in turul doi la prezidentiale. Dupa toate actiunile pe care le-au facut impreuna, spre surprinderea lor, populatia nu a votat in aceeasi majoritate pe care si-o asigurau in parlament. Si pentru ca spuneam ca nu inteleg nimic din semnalele populatiei, politicienilor nu le-a venit sa creada ca desi in parlament aveau o majoritate, in “teritotiu” lucrurile stateau altfel.
Renumarari, contestatii, declaratii demagocice din partea tuturor.

Parlamentarii nu reusesc sa inteleaga un lucru. Activeaza intr-o “industrie” in care albul nu exista, cuvantul, seriozitatea, parolismul, sunt doar povesti de adormit copiii. Si cu toate asta, intentia de a se autointitula mantuitorii natiei, “fruncea” poporului, alesii neamului, conducatorii intelepti etc … devine doar scenariul unei piese de teatru, care e data si la televiziune, si care nu face decat sa creasca si sa tabloidizeze o presa si asa  necredibila si cum arunca politicienii cand le vine bine, aservita.

Anul 2009 se termina si incepe anul 2010. Ce ne dorim? Ce vom avea? Ce ne asteapta? Vom afla in fiecare zi a anului 2010.

Masina vie si profesionalismul jurnalistilor

Joi, Ianuarie 7th, 2010

Citat dintr-o stire din Mediafax:La 15 decembrie, o maşină aparţinând ambasadei române, un Audi A6 de culoare neagră, a lovit trei pietoni, în jurul orei locale 03.10, la Bukit Panjang”

Recapitulam: O masina loveste trei pietoni. Masina – nu se spune de cine era condusa. Exista un suspect, in persoana insarcinatului cu afaceri roman in Singapore, SILVIU IONESCU, care a fost rechematin tara.

Probabil ca si el s-a simtit oribil cand Teo Peter a fost omorat in Bucuresti de un insarcinat militar american.

Numai ca pe Teo Peter l-a omorat Sergentul Christopher R. VanGoethem care conducea masina, in timp ce si la americani, ancheta a stabilit ca “Teo Peter a fost ucis de un accident

Ce frumoasa e viata! Ce prosti sunt jurnalistii!

Ce lume trista …

Miercuri, Ianuarie 6th, 2010

Imi tot aduc aminte de intamplarea asta si nu ma rabda inima sa nu o povestesc. Pe 2 Ianuarie, impreuna cu un alt Cristi, si fiecare cu cate un copil, am hotarat sa-i ducem la film. Imax. Avatar.

In inocenta noastra am ajuns ca doua floricele (+ doi boboci) in AFI Palace Cotroceni. Primul hop a fost parcarea. Cu mare noroc am gasit eu la -1, el la +1. Intr-un final ne-am intalnit si de aici a inceput nebunia.

Ceea ce din parcare nu se vedea, se vedea inauntru. Atata lume, pe 2 Ianuarie intr-un mall, nu reusesc sa-mi dau seama ce ar putea cauta. Ma rog. Pentru noi care eram cu un scop nobil acolo (distractia copiilor) reusesc sa gasesc o scuza. Ce nu inteleg este cum poti pe 2 ianuarie sa iesi din casa, si sa mergi sa mananci de la McDonalds?! Sau de la KFC (?!) Cum poti sa iesi din casa, sa stai la o masa singur, pe pasarela aia si sa mananci pizza?

Cum poti sa mergi pe 2 ianuarie si sa te inghesui pe un patinoar arhiplin? Cum poti sa o iei pe 2 ianuarie sa te plimbi prin magazine in mall (ca de cumparat chiar nu cred ca poate fi vorba)?!

Pana la urma, nu am mai ajuns la film pentru ca am inteles ca se dadeau biletele doar cu programare, si atata lume la o coada, nu am mai vazut de pe timpul lui Ceausescu.

Oare noi nu reusim sa ne gasim alte distractii in afara de mall-urile astea imbecile? Atat de tristi si de obtuzi suntem? Sau atat de tristi si de obturzi ne vor cei care ni le baga pe gat. Lyon-ul are un singur mall. Nici in Viena nu am reusit sa gasesc mai multe.

Si apropo … ca tot a venit vorba de Lyon. Cand spuneam ca Lyonezii (sau cum se scrie) pareau foarte relaxati, prea putina lume ma credea. Si cu toate asta, uite ce zice un studiu aici. “Locuitorii orasului Lyon sun cel mai putin stresati din lume”. Si zau ca intre McDonalds-ul nostru si Baguette-le lor, prefer “LE BAGUETTE”

Axioma 43 – a crizei economice

Miercuri, Ianuarie 6th, 2010

Cresterile nesanatoare duc intotdeauna la caderi spectaculoase.

Existentiala …

Luni, Ianuarie 4th, 2010

Oare ce e mai greu? Sa acepti sau sa refuzi?

A accepta, in viata de zi cu zi duce spre banal, spre plafonare. A te obisnui sa accepti, duce la un moment dat la fatalism. Iti vei accepta soarta indiferent de ceea ce-ti ofera.

In opozitie cu acceptarea, refuzul are si el partile bune si partile proaste. Refuzul “se pedepseste” de multe ori, se accepta in alte situatii. Poate duce spre anarhie si scandal.

Pana la urma, fie ca refuzi sau accepti, este foarte important sa-ti asumi aceasta actiune.

Axioma 42 – a consolei Wii

Duminica, Ianuarie 3rd, 2010

Cea mai mare descoperire facuta de Nintendo pentru consola Wii nu este consola in sine sau sistemul de telecomenzi, ci snurul pe care ti-l pui in jurul incheieturii de la mana, care te impiedica sa spargi televizorul cand pierzi.