Archive for Decembrie, 2009

Axioma 41 – a depasirilor pe sosea

Duminica, Decembrie 27th, 2009

Indiferent de ce viteza ai, indiferent cu cat ai depasit viteza maxima legala, intotdeauna va fi in spatele tau un idiot mai mare decat tine, care va incerca sa te depaseasca.

Craciun Fericit!!!

Joi, Decembrie 24th, 2009

Daca printr-o intamplare ma urmariti si ajungeti pe aici, luati-va si de la mine doza de urari de Craciun. Deci:

– Caraciun fericit!
– Sanatate!
– Daruri multe!

Ho! Ho! Ho!

La multi ani!

Luni, Decembrie 21st, 2009

La multi ani Iuliana! *

La multi ani MATEI! *

* – in ordine alfabetica

Lyon 4 – Festivalul Luminilor

Joi, Decembrie 17th, 2009

Si pentru ca pana la urma nu am mers acolo doar pentru a vedea magazinele si stilul de viata al francezilor, incerc sa intru putin si in “motivul” principal pentru care am ajuns la Lyon.

Primele trimiteri in judecata

Joi, Decembrie 17th, 2009

… in dosare de coruptie. Este o simpla enumerare si nu se doreste incalcarea dreptului la prezumptia de nevinovatie. Cu toate astea, Vanghelie nu doarme foarte linistit si nu stiu de ce. Lista contine urmatoarele persoane:

– Senatorul PSD Catalin Voicu
– Judecatorul Florin Costiniu, Presedintele Sectiei Civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
– Ion Grigore Prodan, Seful organizatiei nonguvernamentale Comisariatul pentru Societatea Civila

Update: – pe lista a intrat Marius Locic.

+ Costel Casuneanu a intrat si el la audieri (Luni 21.12.2009)

Emil Boc

Joi, Decembrie 17th, 2009

Prim-ministru desemnat azi la 10.12 de Traian Basescu. Nu stiu de ce, dar ma asteptam la o surpriza. Succes!

Lui Geoana i se recomanda onoarea!

Marti, Decembrie 15th, 2009

In Japonia i s-ar fi cerut seppuku, presupanand ca ar fi fost samurai. Acum, la noi, i se sugereaza ori demisia de onoare, ori cererea unui vot de incredere, ori o dezbatere pe tema echipei pe care a ales-o. Cert este ca toate optinuile se termina cu demisia/demiterea lui Geoana din fruntea PSD.

Am impresia ca nici lui Crin Antonescu nu-i merge prea bine. Dar ce e aia onoare?

Lyon 3 – afaceri mici de familie

Luni, Decembrie 14th, 2009

Lyonul este un oras marisor (sic!) cu aproximativ 2 milioane de locuitori. De multa vreme m-a frapat acel nationalism/protectionism ciudat pe care-l adopta francezii. Nu e mouse e souris, nu e laptop e portables, nu e desktop e ordinateur de bureau.  Exemplele sunt multe dar nu asta e important.

Ar trebui sa-i vezi si sa-i intelegi. Au un anumit instinct de conservare pe care nu il intalnesti foarte des. Si ei sunt “globalizati” si cu toate astea, prefera sa-si conserve o mare parte din bagajul pe care l-au preluat de la inaintasi. Caldirile vechi sunt inretinute in mod corespunzator. Stradutele nu au pavajul distrus si mai mult sunt semaforizate pana la aberatie. Isi poate imagina cineva Lipscaniul semaforizat?

Dar ca sa ajung la ce vroiam. In Lyon intalnesti sute de boulangerii – o contopire naturala intre patiserie si fast food. Da, sunt si fastfood-uri in care poti manca un kebab delicios, intr-o locatie mica, simpatica,  personala si personalizata. Totul se desfasoara oarecum in cadru restrans, intr-o oarecare familiaritate. Il auzi pe patron cum vorbeste cu clientii, cu prietenii, sau cunoscutii, il vezi cum prepara bunatatile pe care urmeaza sa ti le serveasca.

Mancarea este expusa, si o vezi cum se face sau cum se pregateste. Patronul, fara a avea nevoie de angajati straini, te serveste la masa, sau vine cu sortul pus din spate de unde prepara quiche sau tarte sau baguette cu tot felul de nebunii. Castiga toata lumea. Somaj mai mic, oameni ocupati, clienti multumiti care gasesc la orice colt de strada, ceva de mancat proaspat, cald, simplu si gustos. Statul ca are firme pe care sa le impoziteze si oameni care contribuie la bugete de sanatate si asigurari sociale.

Spatiile sunt atat de bine folosite si atat de simpl si cald amenajate, incat ai impresia ca esti invitat la masa in familie. Diferenta asta de mentalitate, in care nu ai un restaurant cu 80 de mese, dar ai o afacere din care sa traiesti, sa ai un program normal cu jumatate de sambata libera si duminica in care sa nu deschizi daca nu vrei, in care lumea sa te stie si sa vina la tine pentru ca e sigura ca “esti ok”, da o fateta mult mai prietenoasa unui oras in care lumea e prea ocupata sa isi vada de interesele personale mai mult sau mai putin marunte. Cand te intorci, te intrebi: oare ei unde au invatat sa traiasca?

Lyon – prima imagine a orasului

Duminica, Decembrie 13th, 2009

O posibila prima impresie despre o natiune ti-o poti face vazandu-i bibliotecile. Daca Biblioteca municipala din Lyon “Bibliothèque de la Parte dieu”, arata asa, oare celelalte cum or arata!? Pe urma am aflat ca: a fost inaugurata in 1972 si este una dintre cele 15 biblioteci municipale din Franta. e cea mai mare bibiloteca municipala din Franta (27 290 m²) este vizitata de peste 1 milion de vizitatori anual si detine peste 1,8 milioane de documente. (Vive la Google!)

Biblioteca e vis-a-vis de statia in care am coborat. Si zona e cumva un punct central al Lyonului (Gare de Lyon Part Dieu). Cateva imagini in plus nu strica.

Bicicletele din imagine, sau mai bine zis tipul asta de serviciu a jucat un rol foarte important in vizitarea Lyonului. Sunt peste 300 de locuri de unde se pot lua aceste biciclete. Abonamentul pe o saptamana costa 3 euro si ti se blocheaza pe card 150 de euro. Cu numarul de pe cartela primita de la automat (nu exista ghisee :-) ) si un cod de siguranta pe care ti-l stabilesti singur poti prelua bicicleta si te poti plimba prin tot Lyonul. Primele 30 de minute sunt gratuite. Perioada urmatoare de 30-90 minute costa 1 euro. Fiecare ora dupa primele 90 de minute costa 2 euro. Ideea este ca daca schimbi bicicleta la fiecare 30 de minute, nu platesti nimic. Ca turist, in 30 de minute poti ajunge oriunde. Te opresti, faci o poza, mananci o briosa, bei o bere si pleci mai departe.

Asa cum spuneam in primul post, e alta civilizatie.

Lyonul are multe poduri. Lyonul are doua rauri Rhone si Saone care il “taie” in trei parti. Aici e unul dintre ele. Vor mai urma …

Tara arde si eu ma “duc” la lumini

Vineri, Decembrie 11th, 2009

De fapt am fost. A trecut! S-a dus!

Asa cum spuneam, perioada asta plina de pasiuni politice, m-a prins si pe mine mai mult decat as fi vrut. Doar ca finalul m-a prins departe de tara, intr-un loc in care traditiile si istoria isi dau mana. Modernul si arhaicul reusesc intr-un fel doar de ei stiut sa convietuiasca. Pizza, Quiche-ul, tartele, kebab-ul, si hot-dog-ul, sunt prezente permanente pe strazile din Lyon, in special in momentele in care lumea iese la plimbare.

Am cunoscut Lyonul noaptea si am cunoscut Lyonul ziua. Pe ploaie, pe soare si pe racoare/frig.  Am sa incerc sa creez cateva episoade, in care sa incerc sa surprind ce mi-a placut si ce nu mi-a placut in Lyon, in care sa incerc sa arat fata spectaculoasa a unui oras important din Franta dar si modul absolut relaxat in care lumea a invatat sa traiasca.

Despre zbor, un singur lucru. Am vazut pentru prima data un “curcubeu rotund”. A fost acel moment in care daca nu esti acolo, daca nu il traiesti, nu ai cum sa il crezi.

Imaginea e surprinsa pe geamul avionului si este proiectia pe nori a avionului inconjurat de lumina soarelul sau … . Oricum, a fost spectaculos si imaginea asta ne-a insotit cam 30 de minute.

Aterizare frumoasa, usoara, ploaie si 4 grade Celsius. Trecerea pe la “pasapoarte” simpla si fara senzatia aia tampita pe care o am de fiecare data cand aterizez la noi si am impresia ca mi se face un favor ca sunt lasat sa intru in tara.

Atat in aeroport cat si in afara lui te loveste parca acel cliseu “cata civilizatie?!” Curat, decent, linistit. Fiecare om isi face treaba cu calm si demnitate. Oamenii de serviciu nu-si tarsaie picioarele, nu striga unu la altu povestindu-si ultimele telenovele si nici nu sunt imbracati ca vai de ei, accentuind parca impresia ca munca prestata este jenanta. In mod clar suntem altfel si asta am simtit-o pe toata durata vacantei. Transportul de la aeroport se face cu o linie de autobuze foaaarte decenta, in care se urca strict in limita locurilor. Oricum circula foarte des. Autobuzele au aer conditionat si se face cam 30 de minute pana in centul Lyonului.

Prima cladire mai “interesanta” pe care o vezi este cladirea garii pentru TGV. Nu stiu de ce, dar mie mi s-a parut ca seamana cu o pana. Imi propusesem sa vin mai devreme la aeroport la plecare si sa-mi rezerv ceva timp pentru a o fotografia mai in detaliu. Speram ca si vremea sa ma ajute. Nu am reusit.

Ma opresc aici. Ca mai urmeaza multe. Am sa incerc sa pun mai mult accent pe imagini …