Archive for Februarie 14th, 2009

Recunoastere prin omisiune

Sambata, Februarie 14th, 2009

Catalin Tolontan recunoaste astazi printr-o metafora usor fortata, in numele unei tagme privilegiate, ca put. Ei ziaristii, ei, oamenii de televiziune PUT. Catalin Tolontan are dreptate. Atunci cand scormonesti in rahat, incepi sa puti. El o spune, o recunoaste, insa din pacate nu face o analiza mai profunda. Isi asuma doar imaginea de victima, din categoria de victime pe care ar reprezenta-o chipurile, ziaristii.

Hai sa spun, ca parere personala, ce omite Catalin Tolontan. In goana dupa audiente, ziaristii, uneori transformati ilogic in realizatori TV, au adus de-a lungul anilor (si continua sa aduca) in studiouri sau in paginile ziarelor, persoaje grotesti, semianalfabete, agramate si in unele cazuri educate dar absolut abjecte prin limbaj si comportament.

In permanenta, si cu totala lipsa de fair play, televiziunile au promovat personaje care reprezentau inamicii televiziunilor concurente. In special in zona de sport, unde pasiunile si banii invartiti, ajung la un nivel ilogic prin comparatie cu performantele, aceste incalcari ale unor limite au devenit ceva normal.

Cine seamana vant, culege furtuna. Cine seamana analfabeti, nesimtiti si personaje grotesti ce ar putea sa adune? Scuipati, palme si “va fac de la brau in jos”.   Isi mai aduce cineva aminte de episod? Isi aduce cineva aminte cum Gigi l-a batut pe unul dintre prezentatorii unei emisiuni a Pro-ului? Cine l-a ridicat in slavi pe Gigi, in special dupa cearta cu Mandruta si Stoiceasca?

Da! Acelasi grup media … Nu poti sa nu puti cand lucrezi cu rahat. Nu poti sa te vrei curat cand lucrezi cu scuipat. Nu ai cum sa fii respectat, atunci cand iti alegi ca target gloata, cand faci circ pentru a culege banuti.

Asta e soarta voastra! Asta ati inteles voi din meseria asta? ASTA ATI INVATAT VOI DE LA IOAN CHIRILA?

Publicitatea online – amintiri din copilarie

Sambata, Februarie 14th, 2009

Am mai scris dar am sa incerc sa detaliez subiectul acesta.

Suntem la o rascruce. In spate e un trecut frumos, cu multi bani, multe reusite, multe succese si multe averi facute intr-un termen mai mare sau mai mic. In stanga/dreapta, variante false de miscare, cat sa nu ai pierderi mari. In fata, o poteca ingusta pe care nu incap toti cei care s-au obisnuit cu banii veniti de nicaieri sau de peste tot. Masini de lux, apartamente, case, concedii in insule exotice, amante, pranzuri si cine in locatii luxoase, salarii cu multe zerouri. Ai zice ca tot romanul s-a nascut patron si investitor.

Mare parte dintre absolventii de facultate, au trecut prin perioada de studii ca gasca prin apa. Mai important a fost sa castige bani. Multi au studiat marketingul. Multi au incercat sa il invete din mers, din auzite sau cum se zice in timpurile astea, decat sa citeasca (o carte de marketing) mai bine vedeau filmul. Au avut ca tema de studiu Philip Kotler. Au mers, au intrebat la biblioteca, nu era. Au incercat la librarie. UAU … Frateeee! Ai vazut ce carte groasa? Au mai cautat, au mai intrebat, au mai facut rost de un proiect de diploma de la studentii care erau acum absolventi si uite asa, cu 3 proiecte vechi, au terminat 10 generatii de  viitori fauritori si gestionari de imagini si banduri.

Aparitia si dezvoltarea internetului, a creat in mod clar un avantaj pentru cei tineri. Oricine stia cum se deschide Internet Explorer, era socotit un Guru. In agentii, publicitatea online a fost privita ca o corvoada. Pana la urma, de voie, de nevoie si-au luat cativa “tineri” care sa se ocupe si de partea “neserioasa” a publicitatii. De la proiect de diploma “Lansarea unui nou model de pantofi” au ajuns Media Planneri, Strategic Planneri sau si mai rau, New Media Manageri.

Au inceput sa invarta bugete, mai mari, mai mici, la umbra celor mai versati, care au cautat profituri usoare pentru agentie. Rezultate pentru client? Ce sunt alea. EXPUNERE! Asta iti ofera new media. Expunere pe bani putini. Interactivitate. Exemplu: Prin 1999, campanie prin Arbo (intrata cu interventii la conducere), care incerca sa intre pe site-urile pe care le gestionam (erau cateva), Mobil Rom – client. “Mari reduceri de preturi la telefoane. Detalii in magazine!” Nu tu adresa, nu tu lista de magazine. Doar un numar de telefon. Dupa discutii multe si aprinse discutii cu Arbo, singurul lucru pe care l-am obtinut, a fost modificarea modalitatii de calcul al pretului, de la CPC la CPM. In 1999, se incerca in Romania impunerea CPC. Asa e ca pare de domeniul fantasticului?

Aparitia (inca de atunci) a lui Orlando (80%) din piata organizata + Silviu Sarbu + cine mai era pe la Arbo (inainte de Calin Rotarus) a dus cat de cat la organizarea pietei. In mod clar Orlando a jucat rolul pionierului in domeniu si a castigat. Problema cea mai mare, care revine in actualitate acum este: de client cine s-a ocupat? De interesele lui si nu de buget?

Despre asta … in urmatorul post.